Mihaela Albu (pseudonim: Marcela Paveliu), n. 1947, Craiova. Anul intrării în USR: 2000, critică literară; Tel: 0727 -295 879, email: malbu47@gmail.com; str. Dezrobirii, Bl. E13, ap. 15, Craiova.
Mihaela Albu este profesor universitar, doctor în filologie, critic și istoric literar, poetă, jurnalistă (membră a UZPR, a Asociației de Literatură Generală și Comparată - ALGCR, a Comitetului Român de Istoria și Filosofi Științei și Tehnicii - CRIFST de pe lângă Academia Română, președinta Asociației Culturale „Carmina Balcanica”, director fondator al revistei internaţionale de cultură şi spiritualitate sud-est europeană Carmina Balcanica, al revistei dedicate exclusiv exilului românesc Antilethe şi redactor-şef la revista Lumină lină din New York. În Statele Unite a lucrat ca redactor la ziarul Lumea liberă şi a deținut pagina literară la Romanian Journal (ambele din New York), colaborând totodată frecvent cu articole la Meridianul Românesc și Ziua USA.
Este fiica profesorului Mihai Popescu-Paveliu și a Eleonorei Popescu (contabilă). A urmat liceul „N. Bălcescu” din Craiova (1961-1965) și Facultea de Limba și Literatura Română, Universitatea București (1965-1970), Facultatea de Litere (Univ. București), specializarea Limba română-limba engleză. Doctorat (1983) la Univ. București.
A debutat în 1973 în revista Ramuri, iar editorial în 1994, cu volumul Ion Biberi. Suferință și cunoaștere (ed. Universitaria, Craiova)
A publicat studii, eseuri, critică literară, aricole științifice în reviste academice şi literare, poezie şi proză (în România, în SUA, Bulgaria, Canada, Cipru, Finlanda, Israel, Rep. Moldova, Germania, Italia, Malta, Polonia, Portugalia, Turcia, Serbia), precum și volume de critică și istorie literară, jurnale și interviuri, cronici literare, prefețe și postfețe.

Fișa de creație
Volume de istorie și critică literară publicate (selectiv):

Din exil… acasă, cu Eminescu de mână (Antologie, cu un Cuvânt înainte, Note și Comentarii); Postfață: Theodor Codreanu, ed. MNLR, 2021, București;
Jurnalism cultural în exilul românesc, ed. Academiei, 2021, București;
N. I. Herescu – un aristocrat al culturii române, ed. Aius, 2021, Craiova (în colecția „Cărțile exilului”)
În labirintul cărților IV, ed. Bibliotheca, 2021, Târgoviște.
Necunoscutul scriitor Virgil Ierunca (în colaborare cu Dan Anghelescu), ed. Aius, 2020, Craiova (în colecția „Cărțille exilului”);
L.M. Arcade – un scriitor român în exilul parizian (în colaborare cu Dan Anghelescu), ed. Aius, 2020, Craiova (în colecția „Cărțille exilului”);
Mircea Popescu – o conștiință a exilului românesc, ed. Vremea, 2019, București (în colaborare cu Dan Anghelescu)
În labirintul cărților. Studii, eseuri şi cronici literare III, Ed. Vremea, 2017, București;
Eseistica unui fost Săgetător. Vintilă Horia, Ed. Aius, 2016, Craiova (în colaborare cu Dan Anghelescu);
Eseistica lui Vintilă Horia – deschideri către transdisciplinaritate, Ed. Aius, 2015, Craiova (în colaborare cu Dan Anghelescu);
În labirintul cărților II, Ed. Eikon, 2015, Cluj-Napoca;
Un uomo universale: Ion Biberi, Ed. Aius, 2015, Craiova,
Mircea Popescu, un scriitor, un ziarist, o conştiinţă. Ediţie critică (în colaborare cu Dan Anghelescu), Ed. Muzeul Literaturii Române, 2014, București;
În labirintul cărților I, ed. Aius, 2014, Craiova;
Les revues littèraires de l’exil roumaine. Luceafarul. Paris. 1948-1949 – une restitution –, Ed. I.C.R., 2013, București (în colaborare cu Dan Anghelescu);
Presa literară din exil. Recuperare şi valorificare critică, vol. II, Ed. Timpul, 2011, vol. I, Ed. Timpul, 2009, Iași;
Revistele literare ale exilului românesc. Luceafărul. Paris – o restituire (în colaborare cu Dan Anghelescu), Ed. Ideea Europeană, 2009, București;
Memoria exilului românesc: ziarul Lumea liberă din New York, Ed. Speteanu, 2008, București;
Cultură şi identitate, Ed. Universitaria, Craiova, 2008;
Literatura pentru copii. Discursul epic, Ed. Universitaria, 2007, Craiova;
Ion Biberi – Suferință și cunoaștere. Studiu monografic (ediția a doua), ed. Scrisul Românesc, 2005, Craiova;
Iscusită zăbavă, Ed. H&H Promotion, 2004, New York;
Citind la New York scriitori români, Ed. Axa, 2002, Botoșani;
Relatare/ reprezentare. De ce avem roman, ed. Scrisul Românesc, 1997, Craiova.

- Poezie:
Nisiparnița, Ed. Vremea, 2021.
10 poeme (în 10 limbi), Ed. Aius, 2020.
Armoarul cu poeme, Ed. Timpul, 2019;
Timpul din ceasuri. Ed. Aius, 2017;
Lumină înlumită, Poezia, Ed. TipoMoldova, 2011,
Catharsis.Poems, Ed. Libra, BucureÅŸti & Humanitas (Montreal), 2006;
Ca o dragoste târzie … Poezii, Ed. Ramuri, 2005;
Între două porți. Poeme, Ed. H&H Promotion, New York, 2002.

- Proză:
Je ne regrette rien, Ed. H & H Promotion (NY) și Eikon, Cluj-Napoca, 2012 (ediție bilingvă – română, engleză)

- Jurnal:
Et in America…(Jurnal 1999-2005), Ed. Libra, 2009;
Et in America. Lumi în oglindă (1999-2009), Ed. Eikon, 2010.
Întâlniri cu Aurora, ed. Aius, 2021.

- Interviuri:
Azi despre ieri. Mihaela Albu în dialog cu … Slavko Almăjan, Dan Anghelescu, Barbu Cioculescu, Aurora Cornu, Mihaela Mamali Demetrescu, Constantin Eretescu, Pamela Ionescu, Adrian George Sahlean, ed. Eikon, 2018;
Azi despre ieri. Mihaela Albu în dialog cu Dinu Zamfirescu, ed. Eikon 2019.
Azi despre ieri. Mihaela Albu în dialog cu Th. Damian, Mihai Neagu Basarab, Tudor Nedelcea, Irina Grigorescu Pană, Steluța Pestrea Suciu, ed. Eikon 2019.
O viață în labirintul cărților. 12 interviuri cu Mihaela Albu, ed. Aius, 2023 (Prefață: Mihai Firică)

Referințe critice (în periodice și în volume)
Ioan N. Roșca: Poeta Mihaela Albu
Izvorâte din bucuria dată de împlinirile vieţii şi de minunile naturii, de care nu te poţi încânta pe deplin dacă nu sunt proiectate în lumină, înluminate, poemele rânduite ,,între două porţi’’ sunt pline de feluritele imagini ale luminii: orbitoare pentru noul născut (Întuneric şi lumină, Iniţiere), fără nicio umbră în cazul iubirii împlinite (Primul fior, Iubire solară, Lumină, Vară ş.a.), îngemănată cu întunericul în amurgul vieţii şi, finalmente, înlocuită de întuneric sau, poate, de o altă lumină: ,,Şi văd o lumină/ spre care păşesc încet/ atât de încet/ că aud înaintea mea/ Liniştea’’ (Ultima). Poemele luminii, pentru a folosi titlul dat de Blaga primului său volum de poezii, nu sunt lipsite la Mihaela Albu nici de umbrele unor îndoieli, cum ar fi impresia că ,,între primul şi ultimul drum/ nu este nimic altceva/ decât fum.’’ (Între două porţi), nici de jocul contrariilor, care relativizează orice opus: ,,De prea mult soare,/ visam întunericul;/ când umbra cobora/ în casa mea/ o roteam spre lumină;/ şi aşa.../ nu aveam nicio speranţă/ deplină.’’ (Joc).
Într-adevăr, aşa cum se remarcă în unele referinţe critice de la sfârşitul volumului, ,,aceste versuri’’ (din ciclul Catharsis) ,,evocă imagini venite din lumea senzorială, atinse de sugestii de infinit’’ (Nicolae Roddy, Creighton University, Omaha); sau: ,,Mihaela Albu cântă dintr-un loc situat deasupra timpului, la jumătatea drumului dintre dragostea de Dumnezeu şi pasiunea umană’’ (Annie Gottlieb, scriitor, New York).
Constantin M. Popa: Ion Biberi în lumea de azi
„Cu un instrumentar critic adecvat studiilor academice, Mihaela Albu reia, într-o versiune dezvoltată prin introducerea unor nuanțe analitice și includerea unor date biografice inedite (conținute în corespondență sau în dialoguri cu cei care l-au cunoscut), monografia din anul 2005, Ion Biberi – Suferință și cunoaștere, sub titlul Un uomo universale: Ion Biberi (Ed. Aius, 2015).
Cercetătoarea craioveană, interpretă, pe cât de sagace pe atât de consecventă, a operei unei personalități afirmate pe multiple paliere intelectuale (psihiatrie, antropologie, eseistică, roman, critică literară și de artă) se sustrage tentației speculative urmându-și vocația exactității. Comentariile sale vizează dinamica scrierilor lui Ion Biberi ordonate coerent în patru diviziuni: I, lucrările de filosofie științifică, biologie generală și psihologie antropologică; II, eseurile literare; III, critica de artă și IV, opera beletristică. /…/ Principalul merit al Mihaelei Albu este de găsit în explorarea spațiului plurivalent al elitei noastre culturale, conservând „cu iscusință” dimensiunea revelației.” (Argeș, iunie 2015)
Theodor Damian - Vintilă Horia din nou acasă
„Reprezentaţii literaturii şi culturii exilului, intelectualii săi de frunte au fost exilaţi de două ori: odată, scoşi afară din ţară, sau ei înşişi lăsând în urmă matca creşterii şi fiinţării lor datorită instaurării regimului comunist în România, şi a doua oară prin marginalizarea în diverse feluri în timpul noilor regimuri de după 1989 când numele lor ar fi trebuit să fie rostite cu respect şi evlavie, când statuile lor ar trebui să împodobească semnificativ pieţele din centrele oraşelor, numele lor date străzilor principale, programelor culturale, burselor academice, iar operele lor introduse în programele analitice din şcolile româneşti. Actele de dreptate nu vin din partea forurilor oficiale responsabile de administraţia culturii. Noroc că totuşi vin; de la persoane private, ca antreprize personale, ca acte de curaj, de aceea cu atât mai importante.
Un astfel de act de curaj îl fac doi reputaţi cercetători ai exilului cultural românesc Mihaela Albu şi Dan Anghelescu. După ce s-au remarcat prin alte volume de valoare întru recuperarea culturii noastre exilate, singura adevărată în perioada comunistă de dureroasă amintire, prof. univ. dr. Mihaela Albu şi eminentul eseist şi istoric literar dr. Dan Anghelescu au publicat o nouă şi impresionantă lucrare Eseistica lui Vintilă Horia: deschideri către transdisciplinaritate (Ed. Aius, Craiova, 2015, 384 pp.). /…/
Trebuie precizat că valoarea studiului de faţă nu constă numai în necesara punere în lumină a unui mare (încă) nedreptăţit, ci şi în reputaţia autorilor lui care se numără printre foarte puţinii experţi în cultura exilului românesc, Mihaela Albu, cunoscând realităţile fenomenului românesc din afara frontierelor ţării în mod direct, având şansa de a fi predat câţiva ani la Columbia University din New York şi a fi pe deplin integrată în viaţa culturală a românilor din New York în special şi din America în general, iar Dan Anghelescu un asiduu cercetător îndrăgostit de bibliotecile şi arhivele exilului românesc. Aducerea de către ei acasă a lui Vintilă Horia este un gest de admirabil patriotism în cel mai curat sens al cuvântului.” (Lumină lină. Gracious Light, nr. 4/ 2016)
Marian Barbu – Vintilă Horia într-o ediție academică
„Nu știu dacă vreodată în România se va putea realiza o Carta Magna despre diaspora românească, fracturată, din varii motive, la diferite perioade de timp. Oricum, cea din perioada interbelică întrece prin înălțimea unității de breaslă și acțiune concertată tot ce a fost mai înainte și pe cea din zilele noastre.
Cei doi minunați cercetători – Mihaela Albu și Dan Anghelescu, prin popasul editorial în două volume (I – Eseistica lui Vintilă Horia – Deschideri către transdisciplinaritate, 384 pagini, și Tinerețea unui „fost Săgetător” – Vintilă Horia, publicistica interbelică. Antologie selectivă, 260 pagini, apărute în 2015 și 2016 – și-au continuat, la Craiova, activitatea extrem de minuțioasă asupra polimorfismului scrisului lui Vintilă Horia (20 dec. 1915 – 4 apr. 1992).
Poate că vreun institut de cercetare al Academiei Române își va propune într-un plan, pe o durată de 4-5 ani, cu un colectiv avizat, să realizeze o activitate științifică de o asemenea anvergură, ca în final să se înregistreze, nu încape îndoială, o biruință savantă de mare folos spiritelor alese interesate de românism și românitate. Se vor individualiza manifestări ale publicisticii, ale activității culturale în genere, ale literaturii, în speță, de ce nu? – ale politicii dincolo de frontierele țării de baștină. Și câte altele. /…/ tandemul cercetătorilor de acum își luminează, în continuare, munca sisifică de desfoliere a presei interbelice din România. Accentul a căzut pe colaborarea lui Vintilă Horia la Gândirea (lui Nichifor Crainic) și la Meșterul Manole, pe care a păstorit-o chiar el însuși (ian. 1939 – ian.-aprilie 1942)./…/ Socotesc că biruința intelectual-cărturărească a celor doi – Mihaela Albu și Dan Anghelescu – ar putea fi răsplătită cu un premiu al Academiei Române și pentru acuratețea transcrierii textelor originale. Ba și pentru cazna translării în limba română de titluri și crochiuri critice din limbi străine, pe care savantul Vintilă Horia le folosea în conferințele și cursurile lui universitare. Mărturisesc că sunt uimit de ipostaza filosofului Vintilă Horia, atât de original și de bine organizat în formularea ideilor. Și nu-mi dau seama, acum când scriu despre el, dacă în studiile de specialitate din țara noastră există o cât de mică zăbavă asupra personalității sale și în acest domeniu./.../
Antologia (selectivă) din publicistica interbelică a lui Vintilă Horia este ea însăși un model de tipăritură privind concepția de alcătuire, de punere în temă, pornind de la Argument până la Concluzii și Bibliografie.” (Banchetul, nr. 13-14-15/ 2017)
Ștefan Ion Ghilimescu – Mircea Popescu, criticul exilului
„MIRCEA POPESCU, un cărturar, un ziarist, o conştiinţă, ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi comentarii de Mihaela Albu şi Dan Anghelescu, prefaţă de Sorin Alexandrescu este, fără nici o urmă de exagerare, pentru istoria literaturii noastre (prezentă şi viitoare!) una din cărţile eveniment, poate cel mai mare eveniment, pe acest important palier de „restituiri”, din câte s-au produs în ultimii zece ani.
Complet necunoscut de generaţiile mai tinere din România, dacă facem abstracţie de ediţia bilingvă italiano-română a Istoriei literaturii române scoasă la Editura Jurnalul Literar în 2001, în traducerea Mihaelei Şchiopu, cu un cuvânt înainte de Nicolae Florescu, romanistul prin afinitate, intelectualul strălucit, traducătorul şi ziaristul Mircea Popescu (1 4.1 0. 1 91 9 -1 7.08.1 975) este (conform opiniei lui Virgil Ierunca) „cel mai important cronicar literar pe care l-a creat exilul nostru anticomunist”. Profesor la Roma şi redactor la Radio Vatican, Mircea Popescu a fost în exil secretarul general al Societăţii Academice Române înfiinţată la Roma în anul 1957 (când în Cetatea Eternă se comemorau 2000 de ani de la moartea lui Ovidiu) şi unul dintre cei trei redactori, alături de Vintilă Horia şi Virgil Ierunca al Revistei Scriitorilor Români, înfiinţată pe lângă Societate în 1959, periodic care, în scurt timp, prin activitatea şi sacrificiul plin de abnegaţie al lui Mircea Popescu, în special, a devenit principala şi cea mai importantă revistă literară a exilului.
Recunoscut în unanimitate de către exilul românesc drept principalul lui factor coagulant, Mircea (H.) Popescu, subliniază în prefaţa la carte Sorin Alexandrescu, „era sufletul mişcării”, „cel care informa pe toată lumea, despre ce se petrecea in România şi ce se făcea în Europa şi cele două Americi de către români, scriind mereu sute, mii de scrisori, de note, de îndemnuri. Poate chiar mai mult decât Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca la Paris”.
Lucrarea alcătuită cu acribie ştiinţifică de Mhaela Albu şi Dan Anghelescu e de natură să pună sub semnul întrebării şi să zdruncine serios suficienţa cu care se gândeşte şi mai cu seamă se elaborează la noi (cu atâtea condamnabile trunchieri!) proiectul istoriei literaturii. Un angajament conjunctural mai curând de pură înfumurare şi vanitate personală, cum atrag atenţia cei doi eminenţi cercetători, minat adesea de o „tentativă de opacizare (pe multiple paliere) a memoriei”, plină de „reziduuri ale mentalităţii induse de totalitarism în tendinţele evidente de a nu gândi /regândi, a nu înţelege, a nu discerne, ba chiar a estompa semnificaţia evenimentelor din istoria noastră recentă”. (Alternanțe, an III, nr.1 (6), ian. 2015)
Ştefan Ion Ghilimescu: Publicistica interbelică a lui Vintilă Horia
(Mihaela Albu, Dan Anghelescu, Tinereţea unui „fost Săgetător”. Vintilă
Horia – publicistica interbelică)
Înaintea formulării unor concluzii inatacabile („Într-un canon care se cere absolut necesar(mente) revizuit, numele lui Vintilă Horia trebuie să ocupe loc de frunte în literatura română”. Aşa cum „în literatura europeană şi l-a câştigat deja”), cu aceeaşi acribie, binomul Mihaela Albu – Dan Anghelescu rezervă un ultim capitol al cărţii înfiinţării de către Vintilă Horia, împreună cu un grup de tineri scriitori, revistei de literatură şi artă, Meşterul Manole, publicaţie din care inserează în antologie nu mai puţin de 6o de ariticole, scrise de autorul Sfârşitul(ui) de exil între 1939-1942. Având ca model celebrul periodic Leonardo , editat de către Giovanni Papini, obsedaţi de „ideea afirmării europene a culturii româneşti”, crezul acestei reviste şi grupări din interbelicul românesc, cum ţin să sublinieze cei doi cercetători, a fost “promovarea spiritului românesc, a literaturii şi culturii româneşti în general”.
Reparatorie, necesară, documentată şi foarte bine venită (mai ales la ceasul în care urmaşii marelui scriitor român luptă deschis pentru anularea în instanţă a „sentinţei” nr. 11 din 21 februarie 1946, pronunţată de Completul II de judecată a Tribunalului Poporului din Bucureşti (!!!), semnată de oneştii, harnicii şi curajoşii Mihaela Albu şi Dan Anghelescu, devine efectiv o carte-document.” (Argeş, decembrie 2016)
Ioan N. Roșca
O carte polifonică despre un „om total’’
„În ultimii 20 de ani, din opera lui Vintilă Horia (1915-1992), unul dintre cele mai importante nume ale exilului literar românesc, s-au publicat o serie de cărţi, care au reliefat, fiecare, una sau alta din laturile unei creaţii polivalente: romaneşti, poetice, eseistice, estetice, filosofice. Este tot atât de adevărat că, un timp, asupra respectivelor apariţii editoriale s-a păstrat o neverosimilă tăcere, lucru greu de înţeles ţinând seamă de faptul că era vorba de singurul scriitor român căruia i s-a decernat premiul Goncourt pentru romanul Dumnezeu s-a născut în exil, premiu care i se acordase şi lui Marcel Proust. O schimbare de atitudine avea să se producă abia la finele anului 2015, odată cu sărbătorirea centenarului naşterii ilustrului creator. Biblioteca Judeţeană din Craiova a organizat cu această ocazie un amplu colocviu care, prin comunicările sale, a reuşit o luminare a diverselor aspecte ale vieţii şi operei autorului celebrat, iar, în anul următor, Editura Vremea a strâns laolaltă aceste contribuţii într-un volum editat de Cristian Bădiliţă şi Basarab Nicolescu şi intitulat inspirat În căutarea ,,omului total’’, cu subtitlul Moştenirea literară şi spirituală a lui Vintilă Horia. /…/
În volum, două studii poartă semnătura a doi reputaţi cercetători ai exilului literar românesc, profesoara şi scriitoarea Mihaela Albu şi poetul, eseistul şi istoricul literar Dan Anghelescu, care, tot împreună, au semnat şi recentul volum Estetica lui Vintilă Horia. Deschideri către transdisciplinaritate (Editura Aius, Craiova, 2015). În ambele studii de analiză a publicisticii lui Vintilă Horia, autorii au evidenţiat diversitatea tematică abordată de acesta atât înaintea, cât şi în timpul exilului, au degajat principalele idei ale scriitorului publicist, ajungând la concluzii pertinente şi relevante pentru fiecare mare etapă, antebelică şi postbelică, traversată de scriitor.” (Alternanţe, an IV, nr.1, 14. 01. 2017)
Acad. Th. Codreanu: Eminescologia exilului - Piatră unghiulară a rezistenței prin cultură
Cu antologia de față, Din exil... acasă... „cu Eminescu de mână” , operă trudnică a doamnei Mihaela Albu (căreia nu vom ști suficient să-i mulțumim), cultura românească se îmbogățește cu o comoară inestimabilă care este ceea ce numesc, prin titlul acestei postfețe, eminescologia exilului, cunoscută doar parțial de cei interesați de opera poetului național. Între recenții înaintași ai demersului, l-aș aminti pe regretatul Nicolae Florescu, care în revista „Jurnalul literar” și la editura similară a făcut cunoscută în țară o parte din aceste comori ale „pribegilor”. Asemenea, pe filosoful Ștefan Munteanu, care a valorificat exegeza eminesciană a mai multor critici și filosofi din exil; asemenea, chiar doamna Mihaela Albu și Dan Anghelescu, autori ai multor altor restituiri din opera exilului, la care se adaugă revista „Antilethe”, dedicată integral valorificării exilului românesc. (Postfață la vol. Din exil … acasă „cu Eminescu de mână”, ed. MNLR, 2021)
Acad. Mihai Cimpoi: Eminescu, reazemul exilului
Antologia Mihaelei Albu, impresionantă prin aria cuprinderii și aparatul bibliografic, are meritul indiscutabil de a umple un gol mare din eminescologie, de a scoate – din conul de umbră al necunoscutului tot ce s-a scris despre Eminescu și despre opera sa departe de țară și de a demonstra ,,că intelectualii exilului românesc au stat permanent sub semnul lui Eminescu, sub semnul culturii române, cu alte cuvinte de care nu s-au dezis niciodată și pe care au continuat să o slujească”.
Ceea ce a întreprins exemplar antologatoarea și autoarea prefeței și a aparatului bibliografic, dovedește probitate profesională, inteligență, soliditate documentară și osteneală exemplară de uvrier întru cultură. (Mozaicul, ianuarie, 2023)

Premii literare
Premiul „Hyperion”, acordat la a XXXIII- ediție a Festivalului „Mihai Eminescu”, Tr. Severin- Herculane, 11-14 ianuarie 2023;
Premiul „Opera Omnia” al Filialei USR Craiova, pentru anul 2021;
Premiul de excelență „Mihai Eminescu” pentru cel mai bun volum de exegeză și editologie eminesciană (vol. Din exil …acasă ..cu Eminescu de mână) ediția XXXI-a, Drobeta Turnu-Severin – Herculane, ianuarie 2023.
Premiu acordat de Uniunea Ziariştilor Profesionişti (UZP) pentru revistele Antilethe și Carmina Balcanica, 2019;
Premiul special „Restitutio” acordat de USR, filiala Iași, pentru vol. Eseistica unui fost Săgetător. Vintilă Horia, Ed. Aius, 2016;
Titlul de Poet al Iaşului în cadrul Festivalului Poezia la Iaşi mai 2015;
Premiu de excelență la „Zilele Eminescu”, Drobeta Turnu-Severin – Herculane, ianuarie 2017;
Premiul pentru monografia Ion Biberi la Festivalul european „Sensul iubirii”, Drobeta Turnu-Severin, 2016;
Premiul pentru critică literară „Dan Alexandru Condeescu” în cadrul Galelor Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER) pe 2011 pentru vol. În labirintul cărţilor, Ed.Aius, 2010;
Diplomă de excelenţă – Uniunea Ziariştilor Profesionişti pentru volumele: Presa literară din exil I, Timpul, Iaşi, 2010 şi pentru Reviste literare ale exilului românesc – Luceafărul (Paris, 1948-1949) – o restituire, Ed. Ideea europeană, Bucureşti, 2009 (în colaborarecu Dan Anghelescu);
Premiul „Ethos românesc” pentru „promovarea culturii române” la Salonul Internaţional de carte, Iaşi, octombrie 2007;
Diploma de excelenţă pentru promovarea literaturii din diaspora, Festivalul „Duiliu Zamfirescu”, Focşani, iunie 2007;
Premiul de critică literară pentru vol. Ion Biberi – suferinţă şi cunoaştere, Societatea LiterArt XXI, SUA, 2006. Editor’s Choice Award for outstanding achievement in poetry (International Library of Poetry), SUA, 2003 şi 2005;
Diploma de excelenţă pentru întărirea coeziunii spirituale româno-americane, Societatea literară „Mihai Eminescu” (New York) şi Universitatea „Spiru Haret” (Braşov), 2005;
Premiul de critică literară pentru Citind la NY scriitori români, Societatea LiterArt XXI, SUA, 2002-2003,
Premiul special de „Argheziologie”, Festivalul „Tudor Arghezi”, 1999 ș.a.