loader
Imagine Coande Nicolae
Nicolae Coande

  Nicolae Coande (pe numele adevărat, Nicolae Boangiu) - Născut pe 23 septembrie 1962, Osica de Sus, Olt. Poet, eseist. Trăiește în Craiova, unde își dedică timpul și forțele pentru ca gustul poeziei și aroma prieteniei să nu piară din oraș.
A absolvit școala generală la Osica de Sus. Doi ani de studii (treapta I-a) la Liceul „Ioniță Asan”, Caracal. A absolvit (în mai multe trepte) Liceul de Filologie-Istorie, Craiova. Absolvent al Facultății de Științe Socio-Umane, Craiova, cu lucrarea de licență „Miturile comunismului românesc” (2008). Deține un master în filosofie cu o lucrare despre gândirea târzie a lui Martin Heidegger (2010).
Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1996. Membru al Societății Române de Filosofie din România. Membru al PEN Club România. Șef serviciu Dramaturgie la Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova. Editor fondator al revistei de teatru a T.N., „SpectActor” (2006-prezent). Este realizator și moderator al „Întâlnirilor SpectActor”, un eveniment cultural găzduit din 2009 de T.N. Marin Sorescu, Craiova, al „Duminici-lor de Poezie în Teatru” (2010-2015), organizator al „Colocviilor Ion D. Sîrbu”, inițiator al „Clubului Dramaturgilor Craioveni” (2017). Cel mai recent proiect cultural în care este implicat: „Adunarea Poeților și a SpectActorilor Craioveni” (din 2016).
Are trei copii, Alexandru-Ionuț, Lia-Elena și Andrei Mihnea.

Fișa de creație
A debutat cu placheta de poeme „În margine” (Ed. Ramuri, 1995). A mai publicat: „Fincler”, (Ed. Ramuri, 1997); „fundătura homer” (Ed. Dacia, 2002), „Folfa”, (Ed. Vinea, 2003), „Vînt, tutun şi alcool”, (Ed. Brumar, 2008), „Femeia despre care scriu” (Ed. Măiastra, 2010), „VorbaIago”, antologie de versuri (Ed. Măiastra, 2012), „Persona”, antologie de versuri (Ed. Măiastra, 2013), „Nu m-au lăsat să conduc lumea” (Casa de Editură Max Blecher, 2015), „Plagiator. 1962” (Ed. Măiastra, 2017).
Publicistică și eseuri: „Fereastra din acoperiş. Un anotimp în Westfalia”, (Ed. Fundaţia Scrisul Românesc, 2005); „Celălalt capăt” – interviuri (Ed. Curtea Veche, 2006), „Revanşa chipurilor” (Ed. Măiastra, 2009), „Intelectualii români și Curtea Regelui” (Ed. TracusArte, 2011), „Dumnezeu poet și protector al lumii” (Ed. TracusArte, 2016).

Referințe critice (în periodice și în volume)
„… poemul cel mare, pe care sigur Coande l-ar fi rescris cu fervoare, e, din perspectiva lui, izgonirea vînzătorilor din Templu. Asta crede el că ar trebui să facă poezia. Nimic mai mult, dar nici mai puţin. Iar dacă face mai puţin de atîta, nu merită prea mulţi bani şi nici prea multă stimă sau osteneală […] În realitate, Nicolae Coande e cel mai sever mistic (al poeziei, dar nu numai) dintre poeţii de azi. Mîniile, imprecaţiile, afuriseniile lui de aici se trag: din ultrajul idealurilor prea febrile şi prea radicale. El e chiar misticul negativităţii. ”

Al. Cistelecan, postfața vol. VorbaIago, Ed. Măiastra, 2012

„Cert este că intri în poezia lui Nicolae Coande ca într-o narcoză, îmbolnăvindu-te de furia care răscoleşte organicul, materia, instinctele. Incomodă, poezia lui zgîlţîie – nu ştiu dacă şi purifică – obligîndu-te să devii tu însuţi infernul pentru care el se... antrenează [...] Cu un masochism damnat, poetul îşi asumă riscul de a deveni el însuşi lume, lucru, materie. Indiscutabil, Nicolae Coande este un poet excepţional, în faţa căruia criticul nu se poate decît refugia, tautologic.”

Mircea A. Diaconu, vol. Înainte și după dezmembrarea lui Orfeu. Fragmente despre poezia românească de azi, Editura Tracus Arte, București, 2014

„Deşi nouăzecist bine fixat în nomenclatoarele generaţiei, Nicolae Coande nu are totuşi prea multe în comun cu congenerii lui: nu practică amestecul programatic al genurilor şi registrelor, precum Cristian Popescu, nu e un atlet al descensiunilor infernale, ca Ioan Es. Pop, după cum nu e nici un spiritualist bibliofag şi ludic, pe calapodul lui O. Nimigean, dar nici un anarhist narcisic, precum Daniel Bănulescu, nu combină sexul cu metafizica, precum Mihail Gălăţanu ş.a.m.d. (...) Poezia lui se hrăneşte din marea utopie lirică pe care epistema contemporană se mândreşte (cam degeaba, s-ar zice, privind lucrurile dinspre poezia lui Coande) că ar fi destructurat-o.”
Radu Vancu, revista Euphorion

„La 18 ani de la debut şi după 6 volume şi două antologii exemplar construite, Coande este una dintre conştiinţele poetice ale prezentului care obligă la o reconsiderare atentă, cu atât mai mult cu cât aceste două antologii recente, publicate în doi ani consecutivi oferă imaginea rigorii şi a lucidităţii autocritice a unui poet contemporan de amploare.”
Claudiu Komartin, Dipticul lui Coande, blog Un anotimp în Berceni, 2013

„Nicolae Coande, ivit în pepiniera oltenească, prezent în impozanta antologie alcătuită de Marin Mincu, este, neândoielnic, un nume redutabil, de cursă lungă, un poet de mare forță, cum – îndreptățit – s-a spus. (...) Riscând un pronostic, Nicolae Coande ar fi, după noi, un viitor mare poet, evadând demultişor din plutonul generaţionist.”
Adrian Dinu Rachieru, Convorbiri literare

Colaborări în periodice
Rezidențe literare:
A fost scriitor în scriitor în rezidență, bursier al unor fundații culturale germane, austriece și elvețiene: Fundaţia „Heinrich Böll” (Köln), noiembrie 2003-februarie 2004; Fundaţia „Künstlerdorf Schöppingen”, iulie-august 2008; „quartier 21”, Viena, dec. 2014-ian 2015, Château de Lavigny, Elveția 2017. În noiembrie 2012 a fost invitat de Goethe Institut Berlin la reuniunea experților în teatru din sud-estul Europei, pe tema teatrului documentar.

Festivaluri internaționale: „4. hofleiner donauweiten poesiefestival”, Viena (2013), Bienala Internațională de Poezie, Brașov (2015), Festivalul Internațional de Literatură, București (2016), Festivalul Internațional de Literatură și Traduceri, Iași (2018).
https://www.poetryinternationalweb.net/pi/site/poet/item/28777/0/Nicolae-Coande

Este prezent în câteva antologii lirice din țară și străinătate: „Gefährliche Serpentinen – Rumänische Lyrik der Gegenwart”, Druckhaus Verlag, Berlin 1998, coordonată de Dieter Schlesak; „Jahreszeiten, Tagesanbrüche. Literatur und Kunst im Heinrich-Böll-Haus Langenbroich”, Heinrich-Böll-Stiftung, Berlin, 2006; „Cele mai frumoase 100 de poezii ale românilor despre ei înșiși și țara lor”, antologie alcătuită de Petru Romoşan, Editura Compania, 2001, „O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul XX”, Marin Mincu, Ed. Pontica, 2007; „Cele mai frumoase poeme din 2010”, Editura Tracus Arte, 2011, selecţie de Claudiu Komartin şi Radu Vancu, „Of Gentle Wolwes”, Calypso Edition, New York, 2011, selecţie şi traducere de Martin Woodside, „The Vanishing Point that Whistles” Talisman Press”, USA, 2011, selecție și traducere de Adam Sorkin, Doru Paul Mugur și Claudia Serea; „Moods and women and men and once again moods”(Ed. Tracus Arte&Calypso Edition, 2015)
Poeme traduse în antologii și reviste din Germania, SUA, Belgia, Serbia, Turcia, Albania, Slovacia.

Premii literare
Premiul Festivalului de poezie „Nichita Stănescu – Sensul iubirii” pentru placheta de versuri „În margine” (1996); Premiul Uniunii Scriitorilor pentru placheta de versuri „În margine” (1996); Premiul Filialei Craiova a USR pentru "Fincler"(1997); Premiul Uniunii Scriitorilor pentru placheta de versuri „fundătura homer” (2003). Premiul pentru poezie al revistei „Ramuri” (1988, 2006). Premiul „Petre Pandrea” al revistei Mozaicul (2004), Premiul revistei „Hyperion” (2013), Premiul pentru poezie al revistei „Argeș” (2013), Premiul „Radu Enescu” al revistei „Familia” (2017).