Poet, prozator. Născut la 06 martie 1958 în satul Valea-Bună, comuna Voloiac, judeţul Mehedinţi.
Absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri activi a Ministerului de Interne şi al Facultăţii de Drept din Sibiu. Studii postuniversitare, specialitatea drept comercial la Universitatea de Vest din Timişoara. A deţinut funcţii de conducere în diferite structuri ale Poliţiei Române. Decorat de Preşedintele României cu Ordinul Bărbăţie şi Credinţă în grad de Cavaler – pentru militari – 2006.
A debutat cu versuri având prezentarea poetului Ion Gheorghe în revista Luceafărul nr. 5/1983.
Debutează editorial în volumul colectiv „Zboruri lirice”, Editura Scrisul Românesc 1986.
În perioada 1993-1995 conduce publicaţia Poliţia Mehedinţeană.
Colaborează cu poezie şi proză în publicaţiile: Mehedinţiul literar artistic, Datina, Dimineaţa, Semn, Călăuza, Constelaţia Dragonului, Forum, Ora, Flacăra, Amfiteatru, Amfitrion, Caligraf, Luceafărul şi Suplimentul literar artistic al Scânteii tineretului – SLAST.

Fișa de creație

- Câştigă concursul de debut editorial la editura Scrisul Românesc în 1986 cu grupajul de versuri „Septembrii” în volumul colectiv „Zboruri lirice”;
- Păsări greşite, versuri, editura Radical, 1995;
- Filiera crimei, proză, editura Radical, 1995;
- Spectrul crimei organizate – coautor, editura Radical, 2000;
- Râsu-plânsu lui Nichita Stănescu – eseu, volum colectiv, 2000;
- Valea bună, versuri, editura Prier, 2012;
- Acasă, versuri, editura TipoRadical, 2015;
- Arhiva unei primăveri, versuri, editura TipoRadical, 2015;
- Patria din cer, versuri, editura Didahia, 2019;
- Flagrant, proză, editura Hoffman, 2020;
- Poeme peregrine, volum colectiv, ediţie bilingvă româno-spaniolă, editura Kult, 2022;
- Rugăciunile poeţilor, volum colectiv, editura Kult, 2022.

Referințe critice (în periodice și în volume)
„Vine de la ţară, suferă de la oraş către la ţară, suferă de la ţară către oraş – pentru Ţară şi ale Țării celei săteşti şi celei orăşene. Carte ştie, carte învaţă, câtă viaţă poate da, câtă omul ia şi cât timp îi lasă munca lui şi-nvăţătura lui.
Poezia scrie şi trăieşte, mustul cuvântului îi fierbe, dimineaţa dulce, la prânz năspriu, pe seară vinul de-nvârte lumea-n cap. Și de ce, de unde, de la Ţară fiindcă rămâne. Să rămână!
Ion Gheorghe – prezentare pagină debut revista Luceafărul nr. 5/1983.
„Alexandru Drăghici ne dovedeşte că impulsul său... plecat cu har, n-a slăbit şi că poezia sa... tămăduitoare în aceste vremuri pandemice este într-adevăr de lângă icoane”.
Adrian Dinu Rachieru – Anotimpuri literare
„Un text de mare sensibilitate şi expresivitate plastică, având zvelteţea unui haiku, este desprins din atmosfera monahală: „Smerenia / arde în candelă / întunericul blând / Din putregaiul nopţii curând / lăstăreşte lumina” (Răsărit la schit).
Paul Aretzu – revista Caligraf.
„Lexicul folosit, metaforele nu de puţine ori inedite, neaşteptate chiar, sugerează universul rural din care poetul vine către oraş dar în care continuă să locuiască cu sufletul. „În tinda serii” „Stă în capul oaselor lumina” Tinda, în poezie... înseamnă intrarea în timp „Se aude lumea încet cum se trece”.
Mihaela Albu – Noul Literator – martie 2021.
„Revenit din „Crângul vieţii”... poetul îşi mărturiseşte, în poemul „Mugur de cruce” nevrednicia... „Mă iartă Doamne că sunt păcătos” şi odată cu asumarea condiţiei existenţiale, este pregătit sufleteşte să-şi poarte cucea: „Cărarea strâmtă către Tine duce / din trupul meu înmugureşte-o cruce / iar de căzând am s-o ridic de jos / mă iartă Doamne că sunt păcătos!”.
Zenovie Cârlugea – Portal Măiastra, 2020.
„Melancoliile s-au decantat prin trecerea timpului şi prin cristalizarea amintirilor. „Starea de dor” faţă de un trecut irecuperabil, dealtminteri previzibilă, e trăită idilic „Mi-e dor de satul meu cu morţi şi vii / rămâne luna-n pirostrii să fiarbă / şi pot privi pe-ascuns după chindii / copilăria în cămăşi de iarbă”.
Ioan Lascu – Ramuri, 2013.
„Poet sensibil şi discret, revelat mai târziu cu un lirism proaspăt, întors cu brazda în câmpul copilăriei sale”.
Ileana Roman – Enciclopedia judeţului Mehedinţi.

„Valea Bună este satul natal al poetului, dar Alex Drăghici reuşeşte să-şi facă un adevărat motiv poetic din acest toponim. Poezia de aici este una frumoasă, aş zice ostentativ frumoasă, ... bogată în metafore cântând cu melancolie şi nostalgie copilăria”.
Dumitru Augustin Doman – Argeş nr. 1/2013.
Alexandru Drăghici înregistrează reuşite certe când scrie poezie de inspiraţie religioasă, într-un limbaj sacralizat cu măsură, intens nuanţat afectiv, cu profunde trăiri metafizice căruia i se pune în valoare cu vizibil rafinament stilistic, forţa de sugestie, virtuţile simbolice şi revelatoare”.
Victor Rusu – Argeş nr. 8/2015.

„Alexandru Drăghici face parte din acea generaţie actuală de scriitori plină de virtualităţi, care îşi construiesc cu fermitate şi seriozitate un drum personal. Calea pe care s-a înscris deja poetul, duce cu siguranţă spre teritoriul poeziei autentice”.
Alexandru Condeescu

„Nu este singurul judiciarist scriitor, dar scriitura lui este specială. Are în ea un soi de oftat uman cum găsești foarte rar în literatura propusă de gen. Scriitura lui conține suficient de multe date pentru ca această carte să fie un scurt manual, un mic îndrumător al activității de ofițer judiciarist. Se simte că nu își poate opri motorul de căutare, că turația la care a lucrat ani de zile nu poate fi oprită brusc. Scrisă așa, cu amănunte și fără aranjamente cosmetice „cartea este o „lectură suplimentară” pentru poliţişti. O frumoasă surpriză de text.
Preot Constantin Necula – revista Tribuna 2021.
„Alexandru Drăghici... îşi creează propria mitologie, eventual autobiografie fiind transfigurat în versuri piezişe, purtătoare de energii vitale în care explică... metaforic inexplicabilul sufletului omenesc abrutizat de civilizaţia asfaltului...
„Doar pe deal o iederă-i cărare / înspre Schitul miruit de zări / unde locuieşte cu răbdare / veşnicia-n blânde lumânări”. (Drumul iederii)
Florian Copcea – Scurtă istorie a poeziei contemporane din Oltenia.
„Aici descifrăm şi un mic îndrumar al activităţilor judiciare de la apelul care anunţă crima până la identificarea autorului. Deasemeni întâlnim şi zona complexă a combaterii crimei organizate unde de mai multe ori nu banul este scopul imediat ci mai ales puterea şi influenţa, banii venind după aceea. Mărturisesc bucuria cu are întâmpin apariţia a încă unei cărţi scrisă de un poliţist. Este o carte pe care o recomand cu căldură.
Tudorel Butoi – prefaţă la „Flagrant”

Alexandru Drăghici oficiază o poetică a sincerităţii... Temelia casei sale poetice... e atent aşezată în vederea durabilităţii în timp.
Realizând în „Păsări greşite” o superbă arhitectură finţială... el este o certitudine, adică un poet autentic.
Nicolae Jinga – revista Argeş.

„Capilarele memoriei afective revarsă scene de coloraturi diverse întreţinându-le odată cu scurgerea anilor... materia primă necesară zămislirilor lirice reverenţioase: „Azi, ne vom strecura prin gânduri / în vârful picioarelor / Azi, cu eşarfele braţelor / Vom topi între noi groenlande”. (Împăcare)
Aşa să fie căci rostul poetului este... de a răspândi lumina în jurul său. Ceea ce Alexandru Drăghici chiar face”.
Alexandru Moraru – revista Timişoara, 2021.
„Motivul casei părinteşti sau amintirea părinţilor stârnesc puternice ecouri în sufletul celui ce încă mai regăseşte - peste timp şi printre cuvintele ce l-au năpădit – (Fotografia unei dimineţi) în marea simplitate a vieţii de altădată:
„Mai poartă casa mamei în pereţi / fotografia unei dimineţi / în ramă, pe o scoarţă stau frumos / la răsărit Preasfânta şi Hristos / bunicii cu bisericile-n mâini
/ le-au aşezat în piepturi de bătrâni / umblă prin sat zăpada în etate / iar mieii zbiară a eternitate”.
Floarea Miu – revista Ramuri.
„Între idilic şi frecventă rugă, Alexandru Drăghici poate fi „citit” cel mai bine prin cele rostite despre el – şi la care subscriem – de Ioan Lascu: versuri chiar memorabile iar plăcerea lecturii este reală. Poezia este una autentică.
Ada D. Cruceanu – Actualitatea literară, 2021.
„Alexandru Drăghici este un scriitor adevărat pentru că are un simţ nativ al aşezării cuvântului în pagină, are acea ştiinţă aparte de a intra în dialog cu metafora. Tocmai de aceea, fiecare dintre cărţile sale, par a fi paşaportul unui intelectual de mare nobleţe”.
Valeriu Armeanu

Premii literare

- Premiul I Concursul de poezie „Nichita Stănescu”, Drobeta Turnu Severin, 1988;
- Diploma de merit oferită de Academia Europeană de Ştiinţă şi Artă pentru cartea „Spectrul crimei organizate”;
- Premiul pentru poezie la Festivalul de literatură „Sensul iubirii”, Drobeta Turnu Severin, 2012;
- Premiul anului 2013 al Societăţii Scriitorilor Danubieni pentru volumul de versuri „Valea Bună”;
- Diploma de excelenţă a Palatului Culturii „Teodor Costescu” Drobeta Turnu Severin pentru volumul de versuri „Patria din cer”, 2019.