S-a născut la 26 iulie 1970 în Craiova. A studiat Litere-istorie și Drept, având o specializare post-universitară în Managementul relațiilor internaționale. A urmat mai multe cursuri și stagii de pregătire în jurnalism organizate de CJI în România, Bulgaria și Croația, precum și ale Institutului Diplomatic Român. A debutat ca poet în revista „Ramuri” în 1989, a colaborat cu cele mai importante publicații de cultură din România. Versurile sale au apărut în numeroase publicații, volume și antologii internaționale, fiind traduse în spaniolă, franceză, engleză, chineză, albaneză, sârbă, japoneză, arabă, bulgară, azeră, rusă, italiană. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Oltenia din 1997. În martie 2023 a fost ales Președinte al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România. Este vicepreședinte al Asociației Internaționale a Scriitorilor „P. Bogdani” cu sediul în Bruxelles. A ocupat funcția de Secretar de stat în Ministerul Culturii (mai 2020 – februarie 2021) și consilier în cadrul aceluiași minister din 2021.
Activitatea literară și publicistică i-a adus recunoaștere prin decernarea a numeroase premii naționale și internaționale. Pentru volumul de „Biografie sumară” (1996) a primit Premiul pentru debut în poezie al Academiei Internaționale „Mihai Eminescu”. Cel de-al doilea volum de poezie „Limba șarpelui călător” (1997) a primit Premiul „Marin Sorescu” și Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Craiova. În 2006 a apărut o versiune revizuită a volumului „Limba șarpelui călător / The Tongue of Wandering Serpent” în română și engleză. Activitatea jurnalistică a fost consemnată în volumele „Insectarul cu molii” (2004), „Dinastia ticăloșilor” (2010) și “România puzzle. Ilustrate din rezervația de cleptozauri” (Editura „Aius”, 2015), trilogie remarcată de critica de specialitate pentru incisivitate și acuratețea analizei socio-politice. În 2017 a publicat volumul de versuri “Ultimele zile și viața de după”, volum tradus în albaneză, engleză și sârbă. Pentru activitatea literară și jurnalistică a fost distins cu mai multe premii acordate de reviste de prestigiu din România. În 2018 a primit Premiul pentru poezie din partea Asociației Internaționale a Scriitorilor P. Bogdani. Este prezent în numeroase antologii și volume colective atât cu creații lirice, cât și cu studii istorice.
Cunoscut jurnalist de presă scrisă și televiziune, a înființat mai multe cotidiene și publicații de cultură, publicul cunoscându-l mai ales ca realizator de talk-show-uri de televiziune și emisiuni culturale. În 2021 a fost votat de către Parlamentul României ca membru în Consiliul de Administrație al TVR. În 2011, Casa Regală a României i-a acordat „Medalia Regele Mihai I pentru loialitate”.
Fișa de creație
„Biografie sumară” (versuri, Editura Aius, 1996), „Limba șarpelui călător” (versuri, Editura Ramuri, 1997), „Limba șarpelui călător / The Tongue of Wandering Serpent” (română și engleză, Editura Ramuri, 2006), „Insectarul cu molii” (eseuri, Editura F, 2004), „Dinastia ticăloșilor” (eseuri, Aius, 2010), „România puzzle. Ilustrate din rezervația de cleptozauri” (eseuri, Editura „Aius”, 2015), „Ultimele zile și viața de după” (versuri, TracusArte 2017) / „Ianuarie fără tine” (Editura ALMA 2020, Serbia) / „Ultimele zile și viața de după” (ediție romăno-albaneză, Amanda Edit 2020), „Inele pierdute în oceane necunoscute” / „Anillos perdidos en oceanos desconecidos” (NoteBook Poiesis 2020, Chile-USA), „Dragostea cu parfum de migdale amare” (versuri, Editura Vinea 2022).
Referințe critice (în periodice și în volume)
Despre creațiile literare ale lui Mihai Firică au scris Radu G. Țeposu, Paul Aretzu, George Popescu, Ioan Moldovan, Petrișor Militaru, Laurențiu Ulici, Adrian Alui Gheorghe, Dumitru Augustin Domamn, Traian Ștef, Gabriel Chifu, Dan Ionescu, Gabriel Vlăduțescu, Robert Șerban, Horia Gârbea, Xenia Negrea, Alex Colțan etc
„Mihai Firică e un om reactiv, care are exerciţiul replicii, al dialogului, dar şi al afirmaţiei hotărâte, chiar imperative. Poezia din aceste pagini este rodul reacţiilor sensibilităţii unui bărbat care nu se mulţumeşte să constate realitatea, să o transcrie, să o accepte, ci care îi dă replica, i-o „taie” şi, pe alocuri, o contestă. O face cu ironie, uneori, dar apăsând pe verb întotdeauna. Rezultă o carte vie, ce se citeşte, în nu puţine pagini, cu glas tare”. (Robert Şerban)
„Poezia lui Mihai Firică trece proba timpului, arată o vocaţie lirică adevărată. Versurile au prospeţime, amprentă stilistică ne¬erodată, pregnanţă, scrise de unul dintre cei mai talentați poeți ai generației sale. (Gabriel Chifu)
„Părțile cărții Dragostea cu parfum de migdale amare comunică nmeliniștitor, ca un arc electric. Frumusețea iubirii e întunecată de prezența morții, dar dragostea și tandrețea se insinuează printre ruinele lăsate de proiectile. Poezia lui Mihai Firică este expresia literară sensibilă, a unei angoase, un cântec despre fragilitatea care poate totuși birui moartea.” (Horia Gârbea)
„Poezia lui Mihai Firică uzează de tehnica „palimpsestului“, de sub coaja cuvintelor transpare miezul realității imediate. Tonul este „controlat“ prozaic/ prozastic adesea tocmai pentru a evidenția stratul de „inefabil“ de sub „coșcoveala“ realității. Poemele sunt, de cele mai multe ori, „evenimente“ simbolice, construcții în jurul unei imagini descompusă pînă la ultima consecință.” (Adrian Alui Gheorghe)
„Ca ziarist, Mihai Firică scrie editoriale ample, analizând pe larg fenomenele politico-sociale ale vremii. În schimb, ca poet, el scrie concentrat, distilând textele până ajung la forma cea mai scurtă, mai abstractă, mai concisă. Acest aspect este pe deplin ilustrat de volumul Limba şarpelui călător/The Tongue of the Wandering Serpent (Editura Ramuri, 2006), varianta engleză fiind semnată de Victor Olaru. Iar, ca obiect, cartea este o adevărată operă de artă, fiind tipărită impecabil şi ilustrată cu pictură de Marcel Voinea.” (Dumitru Augustin Doman)
„În noua carte, Ultimele zile și viața de după, cu care îşi întâmpină cititorii, câţi şi pe unde s-or mai afla ei în lumea sedusă de virtual, Mihai Firică înclină să renunţe, într-o proporție altfel bine strunită, la actul de cumpănire – şi de cumpătare – asupra versului, lăsând cuvintelor mai multă libertate de mişcare, eliberându-le dintr-o reţea a ermeticului, obligat, cred, de preeminenţa în actul poetic a unei nevoi a spunerii. Mici crochiuri ale derizoriului sunt poemele acestei cărţi ce găsesc admirabil salvarea de la păcatul discursivităţii prin inserţia metaforicului în miezul deplin al realului, sondând în superficiile acestuia în căutarea acelor semnificații subterane conservând, sugestiv, mizele unor esențe ale trăitului pe cont propriu”. (George Popescu)
Colaborări în periodice
A publicat versuri și articole în România literară, Ramuri, Luceafărul, Convorbiri literare, Steaua, Viața Românească, Mozaicul, Argeș, Scrisul Românesc, Autograf MJM, Poezia, SpectActor, Familia, Poesis etc.
Premii literare
Premiul pentru debut „Mihai Eminescu”, 1997
Premiul „Marin Sorescu” al Revistei Ramuri, 1997
Premiul pentru poezie al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, 1998
Premiul „Mihai Eminescu” pentru jurnalism, 2015
Medalia „Mihai Eminescu” pentru promovarea culturii române, 2017
Premiul pentru poezie al Asociației Internaționale a Scriitorilor P. Bogdani, 2018
Trofeul Festivalului Național de poezie „Virgil Carianopol”, 2019