loader
Imagine Firică Mihai
Mihai Firică

Autobiografie
  Mihai Firică s-a născut la 26 iulie 1970 în Craiova. A studiat Litere-istorie și Drept, având o specializare post-universitară în Managementul relațiilor internaționale. A urmat mai multe cursuri și stagii de pregătire în jurnalism organizate de CJI în România, Bulgaria și Croația.
A debutat ca poet în revista „Ramuri” în 1989, a colaborat cu cele mai importante publicații de cultură din România iar poeziile i-au fost traduse în engleză, franceză, spaniolă, arabă, maghiară, chineză, japoneză și bulgară în reviste, antologii și volume.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Oltenia din 1997. Pentru volumul de „Biografie sumară” (1996) a primit Premiul pentru debut în poezie al Academiei Internaționale „Mihai Eminescu”. Cel de-al doilea volum de poezie „Limba șarpelui călător” (1997) a primit Premiul „Marin Sorescu” și Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Craiova.
În 2006 a apărut o versiune revizuită a volumului „Limba șarpelui călător / The Tongue of Wandering Serpent” în română și engleză. Activitatea jurnalistică a fost consemnată în volumele „Insectarul cu molii” (2004), „Dinastia ticăloșilor” (2010) și “România puzzle. Ilustrate din rezervația de cleptozauri” (Editura „Aius”, 2015), trilogie remarcată de critica de specialitate pentru incisivitate și acuratețea analizei socio-politice. În 2017 a publicat volumul de versuri “Ultimele zile și viața de după”. Pentru activitatea literară și jurnalistică a fost distins cu mai multe premii acordate de reviste de prestigiu din România. Este prezent în numeroase antologii și volume colective atât cu creații lirice, cât și cu studii istorice.
Cunoscut jurnalist de presă scrisă și televiziune, a înființat mai multe cotidiene și publicații de cultură, publicul cunoscându-l mai ales ca realizator de talk-show-uri de televiziune și emisiuni culturale.
În 2011, Casa Regală a României i-a acordat „Medalia Regele Mihai I pentru loialitate”.

Fișa de creație
„Biografie sumară” (versuri, Editura Aius, 1996), „Limba șarpelui călător” (versuri, Editura Ramuri, 1997), „Limba șarpelui călător / The Tongue of Wandering Serpent” (română și engleză, Editura Ramuri, 2006), „Insectarul cu molii” (eseuri, Editura F, 2004), „Dinastia ticăloșilor” (eseuri, Aius, 2010) și “România puzzle. Ilustrate din rezervația de cleptozauri” (eseuri, Editura „Aius”, 2015), “Ultimele zile și viața de după” (versuri, TracusArte 2017)

Referințe critice (în periodice și în volume)
Despre creațiile literare ale lui Mihai Firică au scris Radu G. Țeposu, George Popescu, Ioan Moldovan, Petrișor Militaru, Laurențiu Ulici, Dumitru Augustin Domamn, Traian Ștef, Gabriel Chifu, Dan Ionescu, Gabriel Vlăduțescu, Robert Șerban etc

„Mihai Firică e un om reactiv, care are exerciţiul replicii, al dialogului, dar şi al afirmaţiei hotărâte, chiar imperative. Poezia din aceste pagini este rodul reacţiilor sensibilităţii unui bărbat care nu se mulţumeşte să constate realitatea, să o transcrie, să o accepte, ci care îi dă replica, i-o „taie” şi, pe alocuri, o contestă. O face cu ironie, uneori, dar apăsând pe verb întotdeauna. Rezultă o carte vie, ce se citeşte, în nu puţine pagini, cu glas tare”. (Robert Şerban)

“Ca ziarist, Mihai Firică scrie editoriale ample, analizând pe larg fenomenele politico-sociale ale vremii. În schimb, ca poet, el scrie concentrat, distilând textele până ajung la forma cea mai scurtă, mai abstractă, mai concisă. Acest aspect este pe deplin ilustrat de volumul Limba şarpelui călător/The Tongue of the Wanclering Serpent (Editura Ramuri, 2006), varianta engleză fiind semnată de Victor Olaru. Iar, ca obiect, cartea este o adevărată operă de artă, fiind tipărită impecabil şi ilustrată cu pictură de Marcel Voinea.” (Dumitru Augustin Doman)

„În noua carte, Ultimele zile și viața de după, cu care îşi întâmpină cititorii, câţi şi pe unde s-or mai afla ei în lumea sedusă de virtual, Mihai Firică înclină să renunţe, într-o proporție altfel bine strunită, la actul de cumpănire – şi de cumpătare – asupra versului, lăsând cuvintelor mai multă libertate de mişcare, eliberându-le dintr-o reţea a ermeticului, obligat, cred, de preeminenţa în actul poetic a unei nevoi a spunerii. Mici crochiuri ale derizoriului sunt poemele acestei cărţi ce găsesc admirabil salvarea de la păcatul discursivităţii prin inserţia metaforicului în miezul deplin al realului, sondând în superficiile acestuia în căutarea acelor semnificații subterane conservând, sugestiv, mizele unor esențe ale trăitului pe cont propriu”. (George Popescu)

„Cartea Ultimele zile şi viaţa de după se înscrie pe traiectoria iniţială a lui Mihai Firică, aceea a poeziei scrise la timpul ei. Poetul nu aglomerează peisajul beletristic şi nu suprasolicită critica, precum aceia care an de an pun pe sârmă una după alta creaţii nespălate, neigienizate, nefinisate, bruioane, flecuşteţe şi chilipiruri emoţionale. Volumul în discuţie acoperă peste un deceniu de poezie în 40 de poeme. Cărţile sale meticuloase, lucrate, strunite în zbaterea bijutierului sunt o sărbătoare a spiritului. De altfel, în mod derivat şi implicit, această atenţie la temeinicia cărţii se regăseşte în discursul poetic sub forma unui apolinic control al inspiraţiei. Nu are importanţă cum este de felul lui poetul; contează că spiritul liric ni se revelează ca un bun controlor al curbelor interne ale inspiraţiei şi al jocului spontaneităţii”. (Ștefan Vlăduțescu)

Colaborări în periodice
A colaborat la Ramuri, Scrisul Românesc, Mozaicul, România Literară, Luceafărul, Familia, Convorbiri Literare, Argeș, Steaua, Vatra, SpectActor etc

Premii literare
Premiul pentru debut “Mihai Eminescu”, 1997
Premiul “Marin Sorescu”, 1997
Premiul pentru poezie USR Filiala Craiova, 1998