Viorica Gligor (pseudonim: Viorica Marioara Cîlțaru) s-a născut la 15 octombrie 1966, în orașul Bocșa, județul Caraș-Severin. A absolvit Facultatea de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov, după ce, timp de trei ani, a fost studentă la Universitatea din București. În 1995, circumstanțele familiale au determinat-o să se stabilească în Drobeta-Turnu-Severin, orașul dunărean de care este îndrăgostită. Aici s-a titularizat ca profesoară de limba și literatura română, la Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Odobleja”.
În 2007, a debutat cu o cronică literară despre romanul Lolita de Vladimir Nabokov, în revista „Amfitrion”, apărută sub direcția scriitoarei Ileana Roman, care i-a apreciat virtuțile interpretative ale discursului auctorial. Face parte din colectivul redacțional al acestei publicații și este titulara rubricii de cronică literară, începând cu anul 2011.
Parcursul scriitoricesc al Vioricăi Gligor a fost marcat de întâlnirea cu profesorul universitar, criticul și istoricul literar Cornel Ungureanu, care i-a coordonat lucrarea metodico-științifică de gr. I. Perioada discipolatului a fost benefică, astfel încât, după ce a dobândit instrumentarul necesar analizei critice, și-a perfecționat stilul și a devenit tot mai sigură pe mijloacele sale de expresie.
Din 2007, a început să publice recenzii și cronici în revista „Amfitrion”, iar între 2010-2011, în „Orizont”. Din 2017, a devenit colaboratoare a revistei „Ramuri”, în care semnează lunar în rubrica „Ramura traducerilor”. A publicat studii critice în volumele colective: Identitate și comunicare. Perspective interdisciplinare (Ed. Universitaria, Craiova, 2018), Texte și discipline în dialog. Perspective comparatiste și comunicaționale (Ed. Universitaria, Craiova, 2019), Polifonii discursive: identități literare și comunicaționale (Ed. Universitaria, Craiova, 2020), Literatura și alte forme de interacțiune discursivă (Ed. Universitaria, Craiova, 2021), Literatură și comunicare: forme ale gândirii critice (Ed. Universitaria, Craiova, 2022).
Este antologată în volumul O sută de ani de literatură feminină în România (Ed. Eubeea, Timișoara, 2019, ediție alcătuită și îngrijită de Nina Ceranu) și inclusă în Enciclopedia județului Mehedinți, realizată de Ileana Roman și Tudor Rățoi (Ed. Prier, Drobeta-Turnu Severin, 2021).
Fișa de creație
Volume de istorie și critică literară publicate:
Aventuri subiective. Metamorfozele jurnalului feminin (Ed. Brumar, Timișoara, 2012);
Fețele adevărului. Dimensiunea morală a romanelor lui Augustin Buzura (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2014);
Călătorii spre insula interioară (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2019);
Referințe critice (în periodice și în volume)
„Într-un timp în care revistele literare, publicaţiile culturale, cărţile, circulă atât de prost, e de mirare că Viorica Gligor, istoric (critic literar), profesor de literatură din Turnu Severin, îşi asumă misiunea unei sinteze: a unei cărţi despre cele mai spectaculoase jurnale apărute în ultimele decenii. În ultimii ani. Alice Voinescu, Monica Lovinescu, Mariana Şora, Nora Iuga, Simona Popescu, Constanţa Buzea, Gabriela Melinescu, Marta Petreu au fost/sunt prezenţe marcante, decisive, în viaţa literară prin vocea lor, prin relaţiile lor, prin forţa de a trăi timpul prezent al scrisului. Prin forţa cu care au exprimat/exprimă o generaţie. Prin exil. Prin feminitate. Sunt capitole mari ale scrisului definite de prezenţa lor la radio, în presă. În închisori. Prin acceptare sau prin excludere din viaţa politică. Prin trans-scrierea vieţii personale. Intime.
Multe dintre cărţile consacrate acestor mari doamne sunt panorame, istorii literare, enciclopedii, opere de erudiţie şi de informaţie. Din cartea Vioricăi Gligor nu lipseşte nici informaţia, nici înţelepciunea exegetului. Viorica Gligor a făcut publicistică, a scris poezii, jurnal. Se află pe teritoriile criticii de identificare. Scrie cu iubire despre autorii ei preferaţi, de jurnalele cărora a fost alături vreme îndelungată. E profesor de literatură română, a trăit experienţa dialogului cu cei ce vor să afle marile evenimente al vieţii literare româneşti, e un homo religiosus care vrea să-şi găsească argumentele autodefinirii prin aceste cărţi. Între jurnalele scriitoarelor, între pedagogia „conştiinţelor exemplare” şi „mizele existenţiale” propuse de Jeni Acterian sau Mariana Şora, apare un „interval” ocupat de două cărţi – de două jurnale – ale lui Livius Ciocârlie. Sunt printre cele mai frumoase lecturi ale jurnalelor marelui scriitor.
Importantă mi se pare „noua compartimentare” a jurnalului în care îşi găsesc o bună aşezare Simona Popescu („Un jurnal deghizat”), Nora Iuga şi Marta Petreu („Ficţionalizarea autobiograficului”), Jeni Acterian, Mariana Şora, Constanţa Buzea. Pagini importante sunt de dedicate Ioanei Em. Petrescu – extraordinarului ei jurnal.
Viorica Gligor reciteşte câteva cărţi mari ale literaturii române şi ne descrie, cu inteligenţă, cu talent, întâlnirea sau reîntâlnirea cu ele: un moment fericit pentru cel ce iubeşte literatura noastră.
(Cornel Ungureanu - „Jurnale, jurnale, jurnale”, prefața la volumul Aventuri subiective)
„Cărțile doamnei Viorica Gligor au atras mereu atenția asupra actualității unor opere de care ne despărțim prea repede. Ne despărțim de cărți cu miză majoră. Un volum despre jurnalul feminin propunea studii (unele, remarcabile) consacrate unor scriitoare definitorii pentru cultura română. În acest ultim volum, Fețele adevărului, doamna Viorica Gligor se oprește asupra unui romancier aflat mereu în război cu formula oficială a scrisului, a literaturii. Romanele lui Augustin Buzura, de o excepțională vitalitate, arată autoarea, numesc un timp prezent tensionat, viu: putem regăsi acest timp viu în publicistica sa, de o forță polemică neobișnuită. Fețele adevărului. Dimensiunea morală a romanelor lui Augustin Buzura este o carte despre un mare scriitor, necesară azi, cel cel puțin în bibliografia înalt modelatoare a actualității romanului românesc. Dintr-o provincie fertilă cultural, atât de importantă prin rolul ei în geografia culturală națională, Viorica Gligor subliniază valoarea unui Centru literar, cultural, spiritual, numit Augustin Buzura. Să reținem mesajul, exemplar azi.”
(Cornel Ungureanu, prezentarea volumului Fețele adevărului. Dimensiunea morală a romanelor lui Augustin Buzura)
Premii literare
Premiul pentru carte de debut la Festivalul Național de Literatură „Sensul iubirii” (2013);
Premiul pentru critică literară la Festivalul Internațional „Mihai Eminescu” (2015);