loader
Imagine Grigorie Toma
Toma Grigorie

  Toma Grigorie – s-a născut la data de 5 mai 1940, în Golenţi/Calafat, judeţul Dolj. Licenţă şi doctorat în filologie, Universitatea din Bucureşti. Profesor în învăţământul preuniversitar (1963-1974), la Facultatea de Litere, Universitatea din Craiova (1974-2005). Conferenţiar la Catedra de limba română a Institutului de Limbi Romanice, Universitatea „Adam Mickiewicz”, Poznań, Polonia (!996-1997). A participat la cursurile de vară Skopje şi Ohrid, Macedonia (1978,1983) şi Veliko-Târnovo, Bulgaria (1985,1992). Invitat la Festivaluri Internaţionale de Poezie: Poznań, Polonia (1996, 2001), Halkida, Grecia (2002).

Fișa de creație
Cărţide poezie:Visele cuvintelor (1981),Trăiri (1987),Seva lucrurilor(1990),Dezlănţuind tăcerea(1994),Calea de întoarcere (1998),Catedrala de sub stern (2002),Vârsta copacilor (2007),Peste marginile lumii / Over the border of the world (antologie),(2010),Cina ce de toamnă, (2011),Cum pot lăsa poezia să-mi spună adio, (2014)
Cărţi de proză: Andreea & Radu – roman ( 2009), Viaţa din urmă – roman, (2017)
Cărţi de critică şi eseu:Incursiuni în literatura română (1995),Eseuri subsidiare la „Adio, Europa!” de Ion D. Sîrbu (1999),Metaforele teatrului sorescian (2005), Marile întâmplări ale omului ( 2012)
Carte de teatru: Coiful lui Hades, (5 piese),(2013).Două piese jucate: Ce mai taci Gary? TN Craiova (2010-1915), Ferma de lebede, spectacol lectură, acelaşi teatru (2017)..
Carte de traduceri: Sobor de muze – lirică universală contemporană (2015).
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A primit două premii USR, Filiala Craiova.

Referințe critice (în periodice și în volume)
„Toma Grigorie este un caligraf rafinat, care notează cu atenţie şi sensibilitate semnale venite din interior, pe care le proiectează în lumea concordantă din jur. Lirica sa are două coordonate de bază, simplitatea şi culturalitatea. Ajuns la vârsta elegiei existenţiale, poetul este preocupat de marea fragilitate a omului într-o lume nemuritoare, emite premoniţii, îşi pune întrebări învăluite în mister şi, ca un înţelept, se mulţumeşte cu puţin. Sacrul se întrezăreşte în evenimentul mic, plin de sentiment, dar şi în pastelul abstras. Ni se oferă, astfel, o raţiocinare a morţii, atentă, curioasă, combinând realul cu livrescul, hieratică şi, în acelaşi timp, emotivă, dramatică prin luciditate.” (Paul Aretzu , pe coperta a IV-a volumului Cina cea de toamnă (2011).
„Preocupările hermeneutice asupra dramaturgiei lui Marin Sorescu au constituit, şi pentru criticul şi universitarul craiovean, Toma Grigorie, o coordonată majoră în activitatea sa specifică. Dezbaterea critică, focalizată pe tipologia reprezentată de dramaturgia soresciană, amplul eseu ,Metaforele teatrului sorescian, (Editura Ramuri, Craiova, 2005) identifică nouă nuclee de semnificaţie adecvate problematicii dezbătute. (...) Fiecare secvenţă este un micro studiu temeinic, formulat într-o temperată ardoare, argumentat obiectiv, trecut prin numeroase filtre menţionate în „notele” ce însoţesc capitolul respectiv.” (Petre Ciobanu – Dramaturgia soresciană ca spectacol al modernităţii, în Ramuri, nr.10, 2006)
„Volumul de versuri Vârsta copacilor (Editura Ramuri, Craiova, 2007) de Toma Grigorie trădează un spirit poetic grav, melancolizat şi angoasată îndeosebi de trecerea timpului, ale cărei semne le observă. Cvvasi-blagian, şi în viaţa naturii: „Cercurile se-ncercuiesc pe trupul / arborilor. Anii se însemnează pe ascuns / în carnea de lemn / De unde a învăţat pădurea/ să-şi numere zilele?/ Poate la începutul lumii / arborii au fost oameni.” (Vârsta copacilor).Tema timpului şi a condiţiei vremelnice a fiinţei umane domină întreg volumul, atitudinea eului liric oscilând permanent între lamentaţie şi resemnare tristă.” ( Gabriela Gheorghişor – Cuvântul/ „cântul „ slavator, în Luceafărul de dimineaşă, nr. 3 / 2008).
„Poezia lui Toma Grigorie, de la Visele cuvintelor, prima sa carte, şi până la recentul volum, Cina cea de toamnă (Ed. DaciaXXI, 2011), refuză lectura inocentă. . Eul se află într-o competiţie torturantă cu timpul, este înconjurat de semne fatale („lişiţe negre”, „mâl”, genuni), himerele finitudinii îi solicită împotrivirea sau, dimpotrivă, acceptarea, potrivit unei tensionate dialectici a identificării cu elementele primare. (...) îmbină confesiunea demistificantă cu un fel de ceremonie a alienării glisând pe simboluri semnificative„Cina cea de toamnă atrage atenţia asupra unui poet credibil care mizează pe discreţie..” ( Constantin M. Popa, Alfabetul neantului, România literară, nr. 26/ 2012)
„Postmodern prin vârstă creatoare, romantic prin atitudine şi neo-expresionist prin crez poetic, Toma Grigorie e mai presus de toate adeptul clasic al scrisului salvator. În fond, eliberarea de materialitate şi cufundarea romantică în imaginar sau câteodată în vis, negarea realităţii şi reîntoarcerea expresionistă în trecutul primordial al copilăriei, sunt tot atâtea probe pentru puterea terapeutică cu care Toma Grigorie învesteşte versul”. (Florina Moldovan Lircă , Poezia lui Toma Grigorie.În loc de adio, În Vatra, nr.6/2015, p.17-18)
„<> se simte pretutindeni în versurile transparente şi expresive ale lui Toma Grigorie – versuri care celebrează divinitatea, cuvintele, întocmirile lumii, năzuind astfel să transmită cititorului ceva din notele şi tonurile care compun ceea ce autorul numeşte melodia semantică a existenţei.” (Dan Cristea, pe coperta a IV-a a volumului de versuri, Vârsta copacilor, Editura Ramuri, Craiova, 2007).
„Versurile lui Toma Grigorie sînt ale unui intelectual tulburat de mediul tot mai complex şi mai derutant al vieţii moderne. Aceasta e captată îndeobşte în notaţii rapide, în consemnări cursive care n-au timp a se coagula în structuri imagistice mai ample, fin mişcătoare aidoma unor umbre sub adierea vîntului. Chipul reflexiv al autorului se oglindeşte în propria-i sensibilitate imediată ca-ntr-o apă fără fund.”(Gheorghe Grigurcu, pe coperta a IV-a a volumului Cum pot lăsa poezia să-mi spună adio (2014)

Colaborări în periodice
Colaborări cu versuri, studii şi articole, eseuri, cronici literare, fragmente de roman, traduceri din limbile engleză, franceză, polonă, greacă, bulgară, macedoneană, în Ramuri, Luceafărul, Luceafărul de dimineaţă, România literară, Familia, Vatra, Steaua, Transilvania, Argeş, Mozaicul, Literacka Polska, Varşovia, Delo, Iugoslavia Knijevno jitie Macedonia ,Limba şi literatura română, Bucureşti, Limba şi literatura română Columna, Finlanda, Almanahul Ramuri, Analale şi volumele consfătuirilor Universităţii din Craiova, Almanahul Festivalului Internaţional din Poznań, Volumele de cercetări ale Cursurilor de vară din Macedonia ş.a.