loader
Imagine Oncescu Florin
Florin Oncescu

Autobiografie
  Florin Oncescu (pe numele din buletin, Florentin Oncescu) s-a născut la Constanța, judeţul Constanţa, pe 21 august 1960. Prozator, jurnalist. Absolvent al Liceului „Nicolae Bălcescu” din Craiova (1979) și al Politehnicii din București (Aeronave, 1985), de unde a obţinut şi un doctorat în inginerie mecanică (1999). În 1995 s-a stabilit în Canada, la Montréal, iar ulterior a petrecut perioade extinse în Statele Unite, unde se află şi în prezent. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2004.

Fișa de creație
Proză scurtă: “Dispoziţie depresivă” (Ed. Ramuri, 1994, Craiova), “La umbra unui enciclopedist” (Ed. Omniscop, 1999, Craiova), “Întoarcerea" (Ed. Ramuri, 2003), “Jurnalul lui Sake” (Ed. Limes, 2017, Cluj).
Proză jurnalistică: “Ilustrate din America” (Ed. Limes, 2007).

Referințe critice (în periodice și în volume)
Recenzii ori semnale, în publicaţii ori volume de critică literară (vol), semnate de Dan C. Mihăilescu (vol.), Ion Buzera, Dan Stanca, Ioan Lascu, Dan-Silviu Boerescu, Nicolae Coande, Bucur Demetrian, Radu Cosaşu, Cristian Pătrăşconiu, Simona Sora, Bogdan-Alexandru Stănescu, Viorel Marineasa, Horia Gârbea, Crina Bud, Mihaela Mudure (vol.), Luminiţa Marcu, Mircea Gheorghe (vol.), Dan-Liviu Nicolae, Liliana Nicorescu, Snejana Ung, Camil Moisa.

Apud Dan C. Mihăilescu, această „proză nevrotică a unor vieţi peticite, consumate cu predilecţie la intersecţia iluziilor” reprezintă „debutul cehovian al unui mare preţuitor de... Céline”. (Greu îi va fi lui Florin Oncescu să scape de această formulare memorabilă!). Totuşi, nu este un autor atât de previzibil pe cât s-ar părea, dovadă remarcabilul Bufet grenoblez („visam la sandviciuri cu unt şi cu mezeluri fine, la prăjiturele de cacao cu frişcă, la alune, sâmburi de migdală şi fistic, la câteva pahare de vin şi măcar unul de Pastis”) cu care se încheie volumul şi cu care, tot atât de bine, s-ar putea deschide un altul. Dincolo de parodia discretă a frrrancofiliei post-decembriste, întrevăd un spirit alert şi neconcesiv. Neiertător al contemporanilor săi, prozatorul are mai mult decât o remarcabilă aptitudine de a-i observa pe aceşti „oameni înnebuniţi de banalitate (...), funcţionarii unor destine fără însuşiri” (iată că nici eu nu pot renunţa încă la remarcile lui Dan C. Mihăilescu), dublată de o evidentă ştiinţă a punerii în pagină a experimentului său de privitor profesionist.
Dan-Silviu Boerescu, „Citadini deprimați și rurali viguroși”, Luceafărul, nr.13, 1995.


„Florin Oncescu are naturaleţea povestitorului, reţine esenţialul, reuşeşte să creeze atmosfera prin câteva detalii. Propoziţiile sunt scurte. Imaginile sunt cinematografice. (...) Sunt multe tablouri revelatoare pentru dezvăluirea virtuţilor narative ale lui Florin Oncescu, prozator înzestrat cu farmecul construirii unor imagini memorabile. Naraţiunea şi dialogul întreţin vioiciunea schiţelor sale în care trăirea şi confesiunea convieţuiesc.”
Bucur Demetrian, „Descoperirea altei lumi”, Ramuri, nr.12, 1999.

„Pentru mine, o revelaţie, nu am mai citit un volum întreg consacrat unei Canade în care - la sfârşitul secolului trecut - au năvălit olteni, constănţeni, ploieşteni, clujeni, bucureşteni, ciocnindu-se cu alte neamuri ale aceluiaşi conglomerat. Schiţe aproape radiografice, fără sofisticări stilistice, în priză directă, toate rasucite, pînă la monotonie, într-un oximoron fără soluţie: toţi detestă România şi tuturor le e dor de ea. Un nou cuvânt intră în limba română: montrealez.”
Radu Cosaşu, în rubrica „Dilema vă recomandă”, Dilema nr. 521, 2003. [semnal la „Întoarcerea”]

„Florin Oncescu scrie bine... orice ar însemna asta! Frazarea nu lasă loc vreunei plictiseli, stilul e alert, plin de viaţă şi interesant... „
Bogdan-Alexandru Stănescu, „Întoarcerea înapoi”, Luceafărul, nr. 18, 2003.

„Ceea ce revine originalităţii este nonşalanţa unui om de lume fără complexe, a unui partener de şuetă căruia îi plac la nebunie cozeria, cafeaua, întâmplările cu prieteni, profesia. Autor şi consumator de dulci nimicuri văzute, trăite, povestite în premieră sau în reluare, Florin Oncescu nu este un prizonier al sacrei banalităţi a vieţii cotidiene, ci un cronicar şi, indirect, un apologet al ei. El se detaşează de consfinţind-o prin scris.”
Ioan Lascu, „Dulci nimicuri”, Ramuri, nr. 2, 2008.

„Literatura lui Florin Oncescu este una fără urme de literaturizare. E un scriitor perfect conştient de uzura ori de potenţele semantice ale fiecărui cuvânt făcând un reciclaj al locurilor comune cu un efect straniu de autentic şi în acelaşi timp de pact cu cititorul, de clin d’oeil amical. (...) El decupează din real exact acele secvenţe în care mecanicul se plachează peste ceea ce este viaţă, înregistrează cu un fel de voluptate atent refrigerată toate derapajele morale, emoţionale, toate stereotipiile şi infirmităţile etnice sau intelectuale şi le exprimă cu impasibilitatea unui Toma Caragiu. Scriitorul e un fel de chirurg care operează fără anestezie, dar cu mult umor.”
Crina Bud, „Literatură și destin”, Vatra, nr. 8, 2008.

„Ultima carte (...) ilustrează cu brio specificul prozei sale - ironia şi autoironia, precizia stilistică, concizia şi refuzul canoanelor epicii clasice. Autor de povestiri în tradiţia prozei americane behavioriste, Florin Oncescu (...) a ales, în prima jumătate a cărţii, o convenţie ludică şi amuzantă: Scriitorul Sorin Popescu, autor de proză scurtă şi, ocazional, de poezie are o căţeluşă, Sake, isteaţă şi întreprinzătoare, care îşi descoperă brusc veleităţi de scriitoare şi ca atare îşi dispută întâietatea la calculator cu stăpânul ei.”
Mircea Gheorghe, „Sentimentul complicităţii împărtăşite”, Contemporanul - Ideea Europeană, nr. 8, 2018

Colaborări în periodice
Colaborări în periodice, în Ramuri, Luceafărul, Convorbiri literare, Dilema şi Dilema veche, Contrapunct, Cotidianul – LAI, Timpul (Iași), Orizont literar, Vatra, Mozaic, Târnava, SpectActor (Craiova), Cuvântul libertăţii – LAMA (Craiova), în publicaţii de la Montreal - Luceafărul românesc, Candela, Destine literare, ori în publicaţii de pe Internet: Terra Nova (Montreal), Prăvălia culturală (Craiova), Pasager (Craiova), Respiro, LaPunkt. Din anul 2004, este colaborator statornic al revistei Pagini româneşti, de la Montréal.

Este prezent cu proză în câteva antologii colective: „Chef cu femei urâte” (Allfa, 1997), „Repetiţie fără orchestră” (Limes, 2004), „Farse, lacrimi şi o găleată de sânge” (Limes, 2008), „Migrating Memories: Central Europe in Canada”, Vol. 1, (CEACS/AECEC, Brno, 2010).

Premii literare
Premiul de debut al Fundaţiei „Ramuri” şi al Bibliotecii Franceze „Omnia” (1994), pentru volumul „Dispoziţie depresivă”.
Premiul II, Distincţiile revistei Itaca (Dublin, Irlanda) pentru literatură din diaspora, Cartea anului 2017, proză, pentru volumul „Jurnalul lui Sake”.