Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Craiova anunță, cu profundă tristețe, trecerea în eternitate a eminentului italienist, poet, eseist și traducător GEORGE POPESCU, membru al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România.
Dispariția sa reprezintă o pierdere majoră pentru cultura română, pentru mediul academic craiovean și pentru comunitatea literară pe care a slujit-o cu devotament, eleganță și rigoare intelectuală.
Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Craiova transmite sincere condoleanțe familiei îndurerate, colegilor, studenților și tuturor celor care l-au cunoscut și prețuit.
Memoria sa va rămâne vie în paginile cărților sale, în traducerile care au deschis punți culturale și în amintirea unei conștiințe intelectuale exemplare.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

GEORGE POPESCU s-a născut la 20 februarie 1948, în satul Georocu-Mare, comuna Bratovoiești, județul Dolj, spațiu al începuturilor care i-a păstrat, de-a lungul vieții, legătura cu valorile autentice ale culturii și ale tradiției. Parcursul său intelectual avea să se definească timpuriu printr-o deschidere către literatură și către studiul limbilor străine, direcții care i-au modelat decisiv destinul cultural.
A debutat publicistic în anul 1965, în revista „Ramuri”, una dintre publicațiile de referință ale literaturii române contemporane. Relația sa cu această revistă nu a fost una episodică, ci de durată, George Popescu devenind, în timp, o prezență constantă și un colaborator important, iar între 1985 și 1991 făcând parte din redacția acesteia, contribuind la configurarea unui discurs critic coerent și exigent.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990, George Popescu s-a afirmat în spațiul cultural românesc ca una dintre vocile distincte ale criticii și eseisticii literare, dar și ca poet de o sensibilitate reflexivă, înclinat spre meditație și rafinament expresiv. Volumele sale de poezie și eseu configurează un univers interior dens, în care interogația asupra limbajului și a identității culturale ocupă un loc central.
Activitatea sa universitară s-a desfășurat în cadrul Universității din Craiova, unde a fost un profesor apreciat, dedicat formării studenților și consolidării studiilor de italianistică. Prin cursurile sale de literatură italiană modernă și contemporană, a deschis generațiilor de studenți accesul către marile repere ale culturii europene, impunând un standard de rigoare și profunzime intelectuală. A fost nu doar un cadru didactic, ci un veritabil mentor, capabil să inspire și să formeze conștiințe critice.
Contribuția sa fundamentală rămâne însă în domeniul traducerii și al promovării literaturii italiene în România. George Popescu a realizat un număr impresionant de traduceri, aducând în limba română opere semnificative ale unor autori esențiali ai literaturii italiene moderne și contemporane. Prin aceste traduceri, a facilitat un dialog cultural autentic între România și Italia, asumându-și rolul de mediator între două spații literare și contribuind la îmbogățirea patrimoniului cultural românesc.
În paralel, a desfășurat o activitate critică și eseistică susținută, semnând cronici, studii și articole în reviste literare importante. Scrisul său se remarcă prin claritate, finețe analitică și o eleganță stilistică discretă, evitând excesele și privilegiind rigoarea argumentului și acuratețea interpretării.
Personalitate de o mare probitate intelectuală, George Popescu a cultivat deopotrivă discreția și exigența, refuzând compromisurile și rămânând fidel valorilor autentice ale literaturii. Activitatea sa jurnalistică este remarcabilă, înscriindu-se în linia de conduită intelectuală pe care și-a asumat-o încă din tinerețe. A fost un spirit european în sensul profund al termenului, pentru care cultura reprezenta un spațiu al dialogului și al continuității.
Prin întreaga sa activitate – didactică, literară și de traducător – George Popescu a contribuit decisiv la consolidarea prestigiului școlii filologice craiovene și la afirmarea unei punți culturale solide între România și Italia.