A fost înființată din inițiativa a doi adolescenți entuziaști, Constantin Șaban Făgețel și Dumitru Tomescu, la acea dată încă elevi ai liceului „Traian“ din Turnu Severin, primul număr apărând la 5 decembrie 1905, în Craiova, ca „revistă literară lunară“. Din 1908 apariția a devenit bilunară, iar din 1910 săptămânală. Publicația avea atunci o orientare autotohtonist-tradiționalistă, promovată de revista literară săptămânală Sămănătorul. La 10 decembrie 1914, revista Ramuri a fuzionat cu revista Drum drept, luând denumirea acesteia din urmă și avându-l ca director pe Nicolae Iorga, până în 1927. A reapărut câteva luni, în refugiu la Iași (martie iulie 1917) și, din 1919, din nou la Craiova. Revista a funcționat în această formă până în 1947, cu două pauze: în 1918, din cauza Primului Război Mondial, și între 1930-1933, din motive financiare. În august 1964, Ramuri este reînființată în serie nouă, avându-l ca redactor-șef pe Ilie Purcaru. Redactori-șefi au fost, succesiv, Al. Piru, Marin Sorescu, Gabriel Chifu.
În concepția actuală, Ramuri are un program cultural deschis spre toate formele de creativitate, cu precădere spre studii de istorie literară și comparatism, eseuri, cronici.
Revista are următoarea formulă redacțională:
Gabriel Coșoveanu – redactor-șef;
Gabriela Gheorghișor – redactor-șef adjunct;
Gabriel Nedelea – redactor;
Valentin Bazăverde – secretar general de redacție.