Născut in 1960 în comuna Husnicioara, județul Mehedinți din părinții Ion și Ilinca. După primele zece clase urmate la Liceul Traian din Turnu Severin, parcurge studii teologice, Seminarul din Craiova (1977-1982), Institutul Teologic din București (1983-1987). Licențiat în Teologie cu teza Ecouri bizantine în literatura română veche, susținută sub coordonarea acad. Emilian Popescu. La 1 decembrie 1987 este numit preot paroh în Parohia Eșelnița-Mehedinți, unde slujește până în prezent. A urmat cursuri pastorale la mânăstirea Tismana, cursuri didactice și pedagogice la Universitatea din Craiova. În parohie a înființat fundația Episcop Iosif Traian Badescu, a ridicat Muzeul Parohial al Strămutaților, cu bibliotecă și sală de lectură, adăpostind bunuri de patrimoniu, aparținând fostelor biserici din Clisura Dunării: Eșelnița Veche, Ogradena, Tisovița. În cadrul muzeului a organizat o Școală Parohială de Vară (ajunsă la a XXII a ediție). A înființat o echipă de fotbal și o bursă școlară filantropică, acordată anual unor elevi buni la învățătură, dar provenind din familii nevoiașe. Între 1 decembrie 2001 și 27 iulie 2008 îndeplinește funcția de consilier cultural al Mitropoliei Olteniei, coordonând activitatea Editurii, redacțiile revistelor Mitropolia Olteniei și Cetatea creștină (membru fondator). A inițiat și redactat emisiunea La umbra cuvântului, Radio Oltenia Craiova. Din anul 2011 este coordonator al colecțiilor Romanul creștin și Poezia creștină din cadrul editurii Doxologia, Iași. Editor al cărţilor (selectiv): Daniel Turcea, Epifania, cele din urmă poeme de dragoste creştină, Urme în veşnicie (Viaţa poetului scrisă de sora acestuia, Lucia Turcea), Duhovnicul, A respira veşnicia; Cuvinte folositoare ale Sfinţilor bătrâni cei fără de nume (cuvânt înainte de arhimandrit Arsenie Papacioc), - toate apărute la Editura Doxologia, Iaşi. Editează, împreună cu artistul plastic Emil Bănuți, albumul Oltenia de lângă cer (Mânăstirile și schiturile din Mitropolia Olteniei) și albumul Ceruri (Mânăstiri și schituri din Mitropolia Moldovei și Bucovinei).
Fișa de creație
Sever Negrescu, Clopotul de Româniauă, 1995, Calende, Pitești, România
Sever Negrescu, Smerenia cuvintelor, 1997, Tradiție, București, România
Sever Negrescu, Ecouri bizantine în literatura Româniamână veche, 1998, Tradiție, București, România
Sever Negrescu, Biserică și Societate (pagini dintr-o arhivă inedită), 1999, Tradiție, București, România
Sever Negrescu, Respirația ploilor, 2001, Decebal, Tr. Severin, România
Sever Negrescu, Strigături în șoaptă, 2003, Ramuri, Craiova, România
Sever Negrescu, Nespusele tăceri, 2006, MitRomâniapolia Olteniei, Craiova, România
Sever Negrescu, Fărămituri de cuvinte (lecturi evanghelice pentru duminici), 2007, MitRomâniapolia Olteniei, Craiova, România
Sever Negrescu, Emil Bănuți, Oltenia de lângă Cer (Mânăstirile și schiturile din MitRomâniapolia Olteniei), 2008, MitRomâniapolia Olteniei, Craiova, România
Sever Negrescu, PRomânialog din PRomânialoage (lecturi patristice dintr-un calenar uitat), 2008, MitRomâniapolia Olteniei, Craiova, România
Sever Negrescu (editor), Cuvinte folositoare ale sfinților bătrâni cei fără de nume, 2009, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu, Fărămituri de cuvinte (lecturi evanghelice pentru duminici), ediția a doua, 2011, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu, PRomânialog din PRomânialoage (lecturi patristice dintr-un calenar uitat), ediția a doua, 2011, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu, Din cuvinte răstignite, 2013, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu (editor), Urme în veșnicie. Daniel Ilie Turcea, volum biografic, 2013, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu, Zile cu sfinți (sinaxare, însemnări, cântări, lecturi și gânduri filocalice), - septembrie, 2014, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu, Strigături în șoaptă, ediția a doua, 2015, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu, Suferințe în Biserică, 2015, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu, Emil Bănuți, Ceruri (Mânstirile și schiturile din Arhiepiscopia Iașilor), 2015, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu (editor), Daniel Ilie Turcea, Duhovnicul, 2016, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu, Zile cu sfinți (sinaxare, însemnări, cântări, lecturi și gânduri filocalice), - octombrie, 2016, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu (editor), Daniel Ilie Turcea, A respira veșnicia, Cugetări, 2017, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu, Zile cu sfinți (sinaxare, însemnări, cântări, lecturi și gânduri filocalice), - noiembrie, 2017, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu, Zile cu sfinți (sinaxare, însemnări, cântări, lecturi și gânduri filocalice), - decembrie, 2017, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu, Zile cu sfinți (sinaxare, însemnări, cântări, lecturi și gânduri filocalice), - ianuarie, 2018, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu, Zile cu sfinți (sinaxare, însemnări, cântări, lecturi și gânduri filocalice), - februarie, 2018, Doxologia, Iași, România
Sever Negrescu, Psalmi de Zi(s), 2018, Doxologia, Iași, România
Referințe critice (în periodice și în volume)
Paul Aretzu, Jurnalul seninătății, Poezia părintelui Sever se înscrie firesc la confluenţa dintre cultura populară de profunzime şi cea religioasă, relevând astfel tiparul etern, reprezentat de simbolica sacră, imprimat fertil în profan, altfel spus, necontenita conlucrare dintre Dumnezeu şi creaţie. , "Luceafărul nr. 30-31, Viața românească nr. 11
Lumina literară și artistică nr. 6", "București
București
București", "RO
RO
RO", "2005
2008
2016"
Ana Blandiana, Marele dialog de la Facerea lumii, "Sunt ani de zile de când îl admir pe părintele Sever Negrescu fără să știu că este poet. Știam doar că este preot în Eșelnița, un sat din Mehedinți în care apare de 13 ani o publicație periodică editată de parohie în îngrijirea părintelui paroh: „Candela din Dunăre”. O publicație pe care am primit-o din când în când și am fost profund impresionată de felul în care un om poate să-și sfințească locul. De la poezii scrise de copii a căror înzestrare a fost descoperită și cultivată în cenaclul care funcționează pe lângă revistă sub îndrumarea redactorului ei – poezii care reprezintă uneori adevărate debuturi literare – până la știrile din comună care prin simpla selectare se constituie în sugestii morale, până la cultivarea istoriei satului prin publicarea unor documente locale, până la anunțuri organizatorice și proiecte de ajutare a celor mai puțini norocoși, publicația părintelui Negrescu îmi apărea ca un mijloc de cultivare și chiar inventare a Binelui și Frumosului cu un entuziasm și o dăruire care nu mai aparțineau de mult vremii noastre și mă ducea cu gândul la perioadele romantice ale întemeierilor.
Într-un număr din acest an al centenarului, al cărui nume este luat de atâtea ori în deșert, periodicul editat de Parohia Ortodoxă Eșelnița-Mehedinți dezgroapă întâmplări petrecute în comună în anii reîntregirii și publică minunata poveste a clopotului bisericii turnat din bronzul tunurilor vrășmașe ca să cheme prin ani la rugăciune și unitate.
În mod evident, a fi preot nu este pentru Părintele Negrescu, cum se întâmplă atât de adesea – doar o profesiune, ci un apostolat căruia i-a stabilit singur, fără zgârcenie, regulile dăruirii în folosul comunității . Această dăruire de păstor sufletesc și intelectual mi-a impus respect și admirație.
Acum, când am citit cei 60 de psalmi cuprinși în această carte și când admirația pentru autorul lor pune în umbră gândurile și sentimentele de dinaintea lecturii, mă întreb dacă descoperirea poetului pe fondul existenței lui din afara poeziei este un avantaj sau un dezavantaj pentru această descoperire. Dar chiar dacă primul lucru care se poate spune este că ne aflăm în fața unei întâmplări inedite, răspunsul meu este că mă bucur că lucrurile s-au petrecut astfel, dându-mi posibilitatea să descopăr fervoarea mistică a poemelor turnată nu doar în cuvinte, ci și în fapte. Ceea ce spun nu coboară nivelul poeziei, ci îi dă consistență.
Pentru a fi un bun cititor de poezie trebuie să te plasezi cu precauție la depărtarea necesară contemplarii, trebuie să te oprești în punctul din care lumina cade asupra ei potrivit, să te așezi în locul din care să nu ți se pară nici orbitoare, nici lipsită de importanță.
Luminați dintr-o parte de „Candela din Dunăre” și din alta de umbrele lungi lăsate peste lume de marii autori care au vorbit cu Dumnezeu din toate timpurile, psalmii lui Sever Negrescu reiau pe cont propriu – în această lume în care nimeni nu mai ascultă pe nimeni – marele dialog de la facerea lumii. Şi o face cu ardenta convingere că nu vorbește singur, și nici în zadar. Iar intensitatea acestei credințe nu este a preotului, ci a poetului.
Așa cum „Candela din Dunăre” este o foaie pentru minte, inimă și literatură, psalmii lui Sever Negrescu dovedesc că distanța dintre adevărata rugăciune și poezia adevărată este infinitezimală.
", Volumul Psalmi de zi(s), Iași, RO, 2018
Alexandru Cistelecan, Umilitate și ardență, "Sever Negrescu e un poet al credinţei, de o ardenţă mai curând implozivă decât declarativă. Ritualitatea discursului e una abia schiţată. Orânduite într-un confesional, poemele pun biografia interioară în situaţii arhetipale, decupate din scenariul biblic, în care poetul introduce propria fervenţă, topind mărturisirea în rugăciune.
Sever Negrescu pune harul să lucreze asupra ţărânei, făcând loc acţiunii divine în chiar umilitatea existenţei. Câtă vreme discursul său stă pe această linie cucernică, unind sfiala cu ardenţa, psalmii lui Sever Negrescu închid o tensiune confesivă în care vibraţia lăuntrică e captată cu acurateţe.
", Luceafărul nr. 43, "
București", "
RO
", 1996
Constantin Cubleșan, Genul de poezie cultivat de Sever Negrescu este unul, pe cât de rar, pe atât de înşelător. Rar pentru că numai spiritele profund ludice îl pot practica şi înşelător pentru că ceea ce pare la o primă vedere joc şi calambur lexical, ascunde în adâncul exprimării o stare de prezenţă gravă, o atitudine angajată polemic, un caracter nonconformist. Vibraţia gravă a sentimentului existenţial se pune în relaţie directă cu transcendentul, de unde o anumită ipostază religioasă transbordată glumeţ. E în acelaşi tip de romanţă o notă parodică pe care alteori Sever Negrescu o cultivă programat, în aluzii postmoderniste, vizând tocmai tradiţia, cu ecouri blagiene preluate în halouri oarecum persiflante. În totul, această poezie are o spontaneitate sclipitoare, o prospeţime în expresie ce frapează din chiar prima clipă şi, neîndoielnic, un timbru propriu, care îl evidenţiază, îl particularizează în pleiada lirică a generaţiilor ultimului deceniu., Volumul De la Tradiție la postmodernism, Cluj Napoca, RO, 2005
George Popescu, Charitabilul, Poezia lui Sever Negrescu şi-a fixat, din început, polii unui spaţiu denunţând relaţia dintre eul supus avatarurilor cotidianului ontic şi instanţa divină, tatuată între evocare şi invocare; de aici, nota argheziană, fără ştiutul dramatism al potrivitorului de cuvinte, însă cu o priză la modelul psalmist, trecut prin sita propriilor trăiri. Cuvântul e ipostaziat în martor, eroarea aparţine tainei, iar asumarea păcatului poate fi, în context, chiar a creatorului de cuvinte. Partitura poetică îşi lasă filele deschise atâtor motive - motivele ce conturează o hartă seducător de bogată în nuanţe de relief existenţial. Dincolo de plurimorfismul tonal şi topic, poezia lui Sever Negrescu îşi are obârşia, răsucită, prin alchimia pusă la lucru, în ţintă, în litanie, nu ca gen ori specie, prin urmare nu compoziţional, ci ca un modus poetandi asumat în formă de parcurs personal. Surpriza pe care o oferă, fără ostentaţie, cu naturaleţe, consistă în a reuşi să fascineze un cititor atât de înstrăinat, azi, de formele aşa zis clasicizate ale poeziei. O performanţă ce se subsumează darului său vocaţional., Autograf nr. 7-9, Craiova, RO, 2008
Aspazia Oțel Petrescu, "Poeziile părintelui Sever se citesc cu sufletul. Direct cu sufletul. Trec prin rațiune doar atât cât să le prinzi sensurile. Nu ca să le comentezi, nu ca să le cerni prin sita gândirii, ci pentru a le asculta respirația. Nu trebuie să le rispiești vraja cu propriile tale gânduri. Să le asculți cuvintele liniștit, așa cum asculți ropotul picăturilor de ploaie lăsând ușa, fereastra sufletului deschise. Și dacă lovire înseamnă dramatism, respirația înseamnă căldură, dăruire.
Poeziile părintelui Sever trebuie respirate.
", Volumul Din cuvinte răstignite, Iași, RO, 2012
Alexandru Sfârlea, Sever Negrescu tinde, în cele mai multe dintre poemele sale, spre universul ascetic al lucrurilor, spre o meditaţie epurată de mâzga, reziduurile şi impurităţile agresive ale vieţii. Se simte o vibraţie mistică, întotdeauna hieratică, a discursului poetic ce face trimitere (la) şi invocă, obsedant, Divinitatea, întru medierea excesivităţilor fiinţei pământene, care îşi consumă trăirile într-o ritualizare expansivă, din străfund spre înalt., Al cincilea anotimp, nr. 1 (12), Oradea, RO, 1998
Alexandru Spânu, Pentru Sever Negrescu, cuvântul pare a fi, ca să folosesc o sintagmă a lui Pierre Emmanuel, consfinţirea carităţii; el numeşte lucrurile doar pentru a le reafirma existenţa aflată la graniţa dintre concreteţe şi mister. Pe alocuri, irealitatea strofelor dense sugerează tentativa poetului de a regăsi ordinea lumii în registrul de valori creştine, cheia de boltă a ansamblului cosmic rămânând Omul, cu toată încifrarea existenţială a acestuia. Îndărătul imaginilor tresaltă suferinţa convertită ordonat într-o rugăciune plină de har, efortul poetic urmărind cunoaşterea lumii în finalitatea ei. , "Luceafărul nr. 3
", "București
", RO, 1996
Alex Ștefănescu, Austeritate, "Versurile lui Sever Negrescu sunt austere şi grave, sunt versurile unui preot ideal. N-au nimic din retorismul şi ipocrizia textelor scrise de alţi slujitori ai Bisericii.
Sever Negrescu este un autor de poezie religioasă care se aşează firesc, prin valoare, în descendenţa unor Tudor Arghezi şi Vasile Voiculescu.
El impune respect determinându-l pe cititor să renunţe pentru un ceas la eventualele sale îndeletniciri frivole şi să se gândească la ceva mai înalt. Aceasta nu înseamnă că Sever Negrescu recurge la binecunoscuta retorică preoţească, a cărei capacitate de a crea o emoţie religioasă a fost verificată de nenumărate ori de-a lungul secolelor. Meritul său constă tocmai în crearea unui limbaj poetic propriu. Este un limbaj auster, aducând aminte doar indirect de sobrietatea vieţii preoţeşti. Poet cultivat, preotul Sever se instalează fără ezitare, fără urmă de amatorism, în specificul poeziei, astfel încât trebuie luat în considerare de critica literară nu ca un preot care scrie poezie, ci ca un poet despre care putem să ştim sau să nu ştim că este preot.
Ca în poezia de inspiraţie religioasă a lui Tudor Arghezi, invocarea lui Dumnezeu în versurile lui Sever Negrescu are dramatism. Nu este vorba însă de o dramatizare, ca la marele său înaintaş, ci de o suferinţă existenţială, de un sentiment al vinii de-a fi viu. Iradiind o căldură sufletească foarte preţioasă azi, când poezia se face exclusiv din cuvinte, poezia părintelui Sever este sobră şi spiritualizată, având ceva din căldura unei pături aspre.
", "România literară nr. 31
Flacăra nr. 8
Flacăra nr. 30", "București
București
București", "RO
RO
RO", "1995
1995
1995"
Cornel Ungureanu, Preotul Sever Negrescu este un sudic, cu obârşii olteneşti, dinamic întru întemeierile culturale. Erudiţia trebuie şi ea numită aici. Poezia noastră reclamă un sud al ei, cu o tradiţie spirituală bine definită. La distanţă de imnografi, de Roman Melodul, de modelele bizantine, Sever Negrescu propune o poezie restauratoare, chiar în sensul numit de D. Stăniloae, o poezie interesată de restaurarea omului prin restaurarea virtuţilor cuvântului, o poezie deopotrivă muzică şi ţinut al Tainei., Volumul Adânc pe adânc, Timișoara, RO, 2006
Colaborări în periodice
Poezie/Familia, nr. 9, Oradea, România, 1987
Poezie/Familia, nr. 10, Oradea, România, 1988
Proză/Luceafărul, nr. 11, București, România, 1989
Poezie (grupaj)/Ramuri, nr. 4, Craiova, România, 1989
Legea, libertatea și curvia spirituală/Vestitorul, nr. 47-48, București, România, 1990
Lupta Bisericii contra parohiei/Vestitorul, nr. 51-52, București, România, 1991
Sfântul Andrei (poezie)/Vestitorul, nr. 59-60, București, România, 1991
Poezie (grupaj), prezentare Alex Ștefănescu/Flacăra, nr. 30, București, România, 1996
Poezie (grupaj)/Crișana Plus, nr. 4, Oradea, România, 1997
Poezie (grupaj)/Ramuri, nr. 7-8, Craiova, România, 1998
Patrimoniul religios național/Caligraf, nr. 6, Dr. Tr. Severin, România, 2001
Învățământul de ieri/Mitropolia Olteniei, nr. 1-2, Craiova, România, 2001
Biserica și școala/Tribuna învățământului, nr. 582, București, România, 2001
Poezie (grupaj)/Ramuri, nr. 2, Craiova, România, 2003
Poezie (grupaj)/România literară, nr. 31, București, România, 2003
Poezie (grupaj), prezentări critice/Caligraf, nr. 2, Dr. Tr. Severin, România, 2005
Poezie (grupaj)/Ramuri, nr. 4, Craiova, România, 2005
Poezie (grupaj)/Luceafărul de dimineață, nr. 37, București, România, 2009
Molitvele părintelui Bartolomeu, cronică/Luceafărul de dimineață, nr. 3, București, România, 2009
Audiență la o naștere, cronică/Luceafărul de dimineață, nr. 51-52, București, România, 2010
A bartolomi, poezie/Luceafărul de dimineață, nr. 8 , București, România, 2011
Și cu Dumnezeu ce faci?, cronică/Caligraf, nr. 2 (94), Dr. Tr. Severin, România, 2011
Zilele Patriarhului, cronică/Caligraf, nr. 2 (94), Dr. Tr. Severin, România, 2011
Poezie (grupaj)/Ramuri, nr. 10, Craiova, România, 2013
Sertarul unui preot scriitor, interviu, Robert Șerban/Banatul azi, nr. 73, Timișoara, România, 2017
Preoția se odihnește în poezie/Lumina literar artistică, nr. 5, București, România, 2018
Eseuri, proză, poezie prezentări cărți/Lumina, București, România, 2009-2018
Cărțile cetății/Cetatea creștină, Craiova, România, 2001-2008
Pridvorul sfințeniei/Didahia, Dr. Tr. Severin, România, 2006-2014
Premii literare
Filocalia, București, România, 1995
Nicolae Steinhardt, Brașov, România, 1997