Felix Sima s-a născut la 6 iunie 1949, în comuna Mihăeşti, satul Măgura, judeţul Vâlcea. Este al doilea copil dintre cei trei fii ai colonelului - veteran de război Gheorghe Sima şi ai Elenei Sima (născută Niţă, din neamul Bobolea). Îşi petrece copilăria în satul natal, unde învaţă şi clasele primare. Urmează cursurile gimnaziale la Craiova şi tot aici urmează şi primele clase de liceu, continuate la Râmnicu-Vâlcea. În anul 1969, după bacalaureat, este admis la studii de biblioteconomie, la Bucureşti, unde are loc şi debutul său literar, în acelaşi an, în revista „Luceafărul”. [...] În 1978 i se publică primul volum de versuri, intitulat „Cineva mai tânăr”, la Editura „Albatros”, în urma premiului de debut obţinut la concursul pe anul 1977 al acestei edituri, manuscris depus pentru jurizare în anul 1976. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 1990

Fișa de creație
* „Cineva mai tânăr”, versuri, Bucureşti, Editura “Albatros”, 1978, 64 p. Premiul de debut al Editurii „Albatros”.
* „Înfriguratul Fierbinte”, versuri, Craiova, Editura „Scrisul Românesc”, 1980, 68 p.
* „Carte de pământ”, versuri, Slatina, Editura „Scribul”, 1992, 70 p.
* „Tu să-mi spui de unde vii / şi ce poezii mai ştii”, versuri, Râmnicu-Vâlcea, Editura „Conphys”, 1994, 36 p.
* „Ridică-te, negură”, versuri, Râmnicu- Vâlcea, Editura „Conphys”, 1994, 98 p.
* „Cu un fir de ghiocel /aş putea să scriu la fel”, versuri, Râmnicu- Vâlcea, Editura „Conphys”, 1995, 32 p.
* „Din Ţara lui Anton Pann”, versuri, în colaborare cu Dragoş Serafim, Râmnicu-Vâlcea, Editura „Conphys”, 1996, 70 p.
* „Case de piatră – videopoeme”, Râmnicu-Vâlcea, Editura „Conphis”, 1997, 60 p.
* “Poarta Raiului”, versuri, Cluj-Napoca, Editura “Napoca- Star”, 2000, 60 p.
* „Amintiri din Casa Arsă”, Craiova, Editura „Ramuri”, 2005, 51 p.
* „Poezie volatilă”, versuri, Râmnicu – Vâlcea, Editura „Antim Ivireanul”, 2008, 54 p.
* „Margini de sat şi de oraş”, versuri, Cluj-Napoca, Editura „Dacia XXI”, 2012, 146 p.
* „101 poeme”, versuri, Bucureşti – Chişinău, Editura Biodova, 2012, 110 p.
* „A fost un secol: XX”, versuri, Colecţia OPERA OMNIA, Poezie contemporană, Iaşi, Editura TIPOMOLDOVA, 2013, 318 p.
* „Icoane și versuri pe fibră de lemn”, Râmnicu-Vâlcea, Editura „Antim Ivireanul”, 2014.
* „Cartea de la Mihăești. Documente și mărturii. 485 de ani de la atestarea localității”, Râmnicu-Vâlcea, f.e., 2015, 254 p.
* „Călători prin Vâlcea. De la Paul de Alep, la Î. P. S. Gherasim Cristea. 1653 – 2014”, Editura Bibliostar, 2015, 384 pag.

Referințe critice (în periodice și în volume)
* Ion Caraion, „Pălărierul silabelor”, Bucureşti Carte Românească”, 1977.
* Gh. Cârstea; Dorel Constantinescu, „Monografia judeţului Vâlcea”, Bucureşti, Editura Sport- Turism, 1980, p. 258.
* Florea Miu, „Cuvinte şi spaţiu”, Craiova, Editura „Ramuri”, 2001, p. 269- 278.
* Vasile I. Bunea, „Arhitectura erorii”, Bucureşti, Editura „Fiat lux”, 1995, p. 220, 223.
* Constantin M. Popa, „Clasici şi contemporani”, Craiova, „Scrisul Românesc”, 1987.
* Ilie Purcaru, „Carte despre olteni”, Craiova, Editura „Scrisul Românesc”, 1987.
* Cornel Regman, „Noi explorări critice”, Bucureşti, Editura „Eminescu”, 1982.
* Laurenţiu Ulici, „Prima verba”, vol III, Timişoara, Editura de Vest, 1991.
* Viorel Savin, „Despre starea autografului”, Bacău, Editura „Studion”, 2001, p. 213.
* Marian Popa, „Istoria literaturii române de azi pe mâine”
* George Alboiu, „Un poet printre critici”, Bucureşti, Editura „Cartea Românească” ,1979, p.72.
* Florea Firan, „Profiluri şi structuri literare. Contribuţii la o istorie a literaturii române”, vol. II (M – Z), Craiova, „Scrisul Românesc”, 2003, p.235-236.
* Petre Petria, „Dicţionarul oamenilor de ştiinţă, cultură şi artă. Vâlcea. Editura „Conphys”, 1994.
* Emilian Frâncu şi Ion Măldărescu, „Râmnicu-Vâlcea. Enciclopedie (vol. I – IV), Râmnicu-Vâlcea, Editura „Anton Pann”, 2002.
* Artur Silvestri, „Mărturturisirea de credinţă literară”, vol. I, Bucureşti, Editura “Carpathya Press”, 2006, p. 52-53.
* Dârţu, Constantin T. „Personalităţi române şi faptele lor”, vol. XVII, Casa de editură „Venus”, Iaşi, 2006, p. 363.
* Dicţionar General al Literaturii Române, vol VI (S – T), Academia Română, Editura „Univers Enciclopedic”, 2007, p. 235 – 237.
* Ion Lazu, „Himera literaturii”, Bucureşti, 2007, Editura „Curtea veche”, 360 p.
* Ion Soare (coord.), „Enciclopedia Judeţului Vâlcea”, vol. I, Editura „Fortuna”, 2010.
* Lucian Dindirică, „Dicţionarul biobibliografic al membrilor Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Craiova”, Craiova, Editura „Aius”, 2010, p. 208 – 211.
* Constantin Mateescu, „Jurnal”, Vol. IV, Editura „Antim Ivireanul”, 2010, pp. 89 - 90.
* Andreiţă, Ion, „Viaţă, drumuri, litere” Râmnicu - Vâlcea, Editura Antim Ivireanul, 2010, pp. 211-212.
* Marian Barbu, „Trăind printre cărţi”, Craiova, Editura Sitech”, 2012, p. 95-96.
* Ioan Barbu, „Pro honorem. Ilie Purcaru. Cine sunt”, Editura „Antim Ivireanul”, Râmnicu – Vâlcea, 2014, 202 p.
* Ion Lazu, Tudor Cicu, Nicolae Ciobanu-Roman, „Prieteni prin cărți”, Iași, Editura Tipo Moldova, 2014, p. 47, 225-226, 297-299.
* Dan Ciachir, „Drumul cel mai scurt spre tine însuți”, Iași, ”Timpul”, 2015, 115 p.
* Aureliu Goci, „Întâmpinarea cărților”, București, Editura „Betta”, 2015, pp. 144 – 149.

OPINII CRITICE. SELECTIV
„Ca mulţi poeţi care nu au prejudecata fixării la un stăpân şi nici nu se claustrează prematur în şopronul poeziei, spre a meşteri, orgolios şi orb, la robotul de concepţie proprie, Felix Sima digitează sau a digitat la cele mai felurite instrumente. El este, nu încape îndoială, un dăruit al candorilor, un modern romantic menestrel cu timbrul propriu, printre cei mai interesanţi iviţi în lirica actuală.”
CORNEL REGMAN „Noi explorări critice”, Bucureşti, Editura „Eminescu”, 1982.

*
„O impetuoasă febră a cunoaşterii, o aspră şi robustă febră cerebrală, colorate cu surdina unui lirism grav, controlat, conformat unei viziuni şi unei metode din nevoia de a descifra şi compune o sintaxă artistică personală, care să ordoneze riguros înţelesurile şi tumultul exploziv interior, fac din Felix Sima un poet neliniştit, străbătut violent de toate ardenţele vârstei, de toate convulsiile, de toate căutările ei, dar, în acelaşi timp, obţinând, reuşind să obţină, cristalizarea cristalizarea acestora într.un plan armonic, într-o imagine coerentă, într-un univers rotund şi revelator.
ILIE PURCARU „Carte despre olteni”, Craiova, „Scrisul românesc”, 1987.

*
„Transfigurarea conduce la înfrigurare, adică la o altă vârstă, a încordărilor robuste pe calea cunoaşterii. Ceea ce ambiţionează, de fapt, Feliz Sima, este compunerea unei noi mitologii a creaţiei, pe baza singurului scenariu posibil, acela de baladă / viziune, cu virtualităţi ideatice şi fulguraţii metaforice proprii artizanului atins de rafinamentele hieratismului madrigalesc. Pădurea creată în “Înfriguratul Fierbinte” are, fireşte, aura de simbol / mister ambivalent, generatoare concomitent a fricii şi a seninătăţii, dar şi valoare de cadru ideal pentru meditaţia cu subiect filosofic. Felix Sima se dovedeşte un temperament apolinic, înzestrat cu simţul ordinii universale”.
CONSTANTIN M. POPA „Clasici şi contemporani”, Craiova, „Scrisul românesc”, 1987.

*
„Felix Sima este un autor de elegii ... ironice, personale prin amestecul de candoare, inconformism, naturaleţe şi somptuozitate, de asemenea prin muzicalitate, rafinament prozodic şi tropic”.
LAURENȚIU ULICI „Prima verba”, vol. III, Timişoara, Editura de Vest, 1991.

*
„Într-o ţară în care poeţii publică mult, dezlânat, fără simţul axului interior pentru că au obsesia cantităţii, Felix Sima poate constitui un model de fericită măsură. El şi-a aflat proporţia interioară.; s-a vertebrat liric.
Am constatat cu devorantă nostalgie că poemele sale precum “Seri de iarnă” sau “Frumosul prinţ” nu numai că nu se învechesc, dar trec proba istorică a timpului cu o naturaleţe care îl flatează pe vechiul lor comentator. Mai târziu, când valurile istoriei şi istoricii literari vor trage năvodul, mulţi vor constata cu uimire că mireasma lirică a lui Felix Sima îşi păstrează substanţa şi candoarea.
DAN CIACHIR „Ridică-te, negură”, Râmnicu-Vâlcea, Editura „Conphys”, 1994, p. 93.

*
„Poarta Raiului” este o ediţie bilingvă româno-engleză, de poezie religioasă, de o structură specială, cu un “Cuvânt bun” semnat de P.S. Gherasim Cristea, Episcopul Râmnicului, şi o postfaţă de Constantin Zărnescu. Acesta consideră că “Poarta Raiului” se înalţă din sentinţa teribilă a Eclesiastului: Viaţa şi Moartea se află în puterea limbii”. Iată un proverbial catren: “Numesc poezie/ Partea de vorbire/ Care nu se aude/ Şi nu se scrie...” Fără titlu, poeziile din “Poarta Raiului” sunt adevărate reflexii sacre: “Când am plecat? / Când am sosit?/ Ne paşte zilnic un sfârşit/ Neanunţat şi nezărit...”
FLOREA FIRAN
„Profiluri şi structuri literare”, Craiova, „Scrisul Românesc”,2003, p. 235-236.

*
„Frust, spontan, cu peniţa înmuiată în călimara antonpannescă, autorul are, pe mai departe, preferinţe pentru sonurile baladeşti, pentru spunerile de ecou, reverberând într-o direcţie poetică deloc nouă, însă plină de "seva" hrisoavelor şi vechilor zidiri, de unde Sufletul ("coroana mea de brad") se întoarce mai împrospătat, ca şi Poezia care "Stă acolo sus şi cântă / Despre ce avem de zis.../ Este tot ce pot să spun/ Despre ea... oral... şi-n scris". Foşnetul vieţuirii este liniştitor în aceste poeme ale destăinuirii sub semnul dorinţei de (auto)comunicare: "Mi-e tare dor de-o poezie/ Care să spună tot ce sunt, / Ce merg, ce fac în lumea vie, / Precum în cer - şi pre pământ...”
Este o poezie a pioşeniei, a credinţei, a regăsirii prin rugă.
Florea MIU
„Amintiri din Casa Arsă”, „Ramuri”, nr. 5-6 (1079 - 1080), mai - iunie 2006.

*
„Felix Sima joacă şotron cu termenii limbii române în cele mai ingenioase combinaţii. Mai întâi, la nivelul strofei/ strofelor. Apoi în interiorul textului, unde se alunecă lejer spre formulări poetice, mai întotdeauna demne de reţinut sub aspectul jocului. Formulele de tip clasic sunt registre mereu abordate, fie că sunt catrene, în maniera epigramelor, fie poezii care trec graniţa spre Urmuz şi acoliţii săi, tinzând să fie generalizate în timpurile noastre. Felix Sima, scriind în acest registru, rămâne uşor recognoscibil ca valoare poetică inovatoare.”
Marian BARBU
„Trăind printre cărţi”, Craiova, Editura SITECH, 2012, pp 95-96.
*
Debutează în 1969, la „Luceafărul”, iar editorial în 1978, cu placheta „Cineva mai tânăr”, care obţine Premiul Editurii „Albatros”.
În primul ciclu al volumului „Cineva mai tânăr”, autorul propune o poezie inocent - adolescentină, de versificaţie şi tematică rural - tradiţionalistă, pentru ca în al doilea ciclu, intitulat Un domn suav, să surprindă, păstrând aceeaşi simplitate - inclusiv la nivelul construcţiei poemului şi al versificaţiei - printr-un ludic livresc, tipic dezinhibiţiei "generaţiei ăn blugi". Instalându-se într-un univers lexical al purităţii, în descendenţa neoromantismului şaizecist, poetul sondează trecerea de la copilărie la maturitate, intrarea în lume, iminenţa sentimentului erotic. Deşi modelele şi influenţele sunt încă eclectice (pot fi recunoscute reminiscenţe din Lucian Blaga şi Ion Pillat), autorului îi reuşesc mai multe istorioare lirice (Păpuşarul) sau poeme - joc parodice , „cu poante” optzeciste (Frumosul prinţ). În versurile din cartea următoare, Înfriguratul fierbinte (1980), autorul pierde acea simplitate şi inocenţă care îi marcaseră debutul, conferind liricii sale, chiar dacă nu una foarte personală, o muzicalitate plină de farmec. Un elan epopeic, combinat cu tentaţia experimentării discursului poetic extins, compus din secvenţe narative, îl împinge către o prolixitate opacă şi obositoare. Naraţia respectă un fel de traseu iniţiatic, trece însă prin şi modalităţi foarte diferite - naraţie simbolică, poezie abstractă, cerebrală, cu miză filosofică, limbaj oracular, apoi poezie a cotidianului, limbaj colocvial, neologic etc. - încât ansamblul este hibrid. Alt ciclu, Douăsprezece ore ca pădurea, e alcătuit din poeme scurte, fără titlu, care se încheie adesea, în mod bizar, cu virgulă, deşi, în genere, la nivelul conţinutului, se apropie mai degrabă de neomodernism: „pe mal de piele udă-n sus/ cântând din flăcări ani şi ani/ fără nevoie de apus/ bărbaţi se strâng, se bat cu bani/ sub corturi largi în largul fân/ în aer umed ofilit/ copacul strânge prunci la sân/ îi şi sufocă liniştit”. În Case de piatră (1997) şi în Poarta Raiului - The Heaven s Gate (2000), Felix SIMA revine la formula iniţială a simplităţii - lirică de factură meditativă, vag elegiacă, ulterior naiv - religioasă.

Dicţionarul General al Literaturii Române, vol VI (L-T), Bucureşti, Academia Română, Editura „Univers Enciclopedic”, 2007, pp.235 – 237.

Colaborări în periodice
„Amfiteatru”, „Argeş”, „Astra”, „Ateneu”, „Apollon”, „Biblioteca”, „Casa Cărţii Vâlcene”, „Cultura Vâlceană”, „Curierul de Râmnic”, „Curierul de Vâlcea”, „City”, „Dokiana”, „Experiment”, „Flacăra”, „Forum – V”, „Gheozdan – Magazin”, „Glasul naţiunii” (Chişinău)”, „Infopuls”, „Îndrumătorul cultural”, „Journal American Romanian”, „Lamura”, „Luceafărul”, „Luceafărul de dimineață”, „Ludoteca”, „Lumina Lumii”, „Litere”, „Memoria slovelor”, „Mitropolia Olteniei”, „Monitorul de Vâlcea”, „Mozaic”, „Ochean”, „Oglinda literară”, „OltArt”, „Orizont” (Râmnicu- Vâlcea), „Orpheus”, „Papagalul”, „Plai românesc” (Cernăuţi), „Povestea vorbei”, „Povestea vorbii XXI”, „Ramuri”, „Renaşterea” (Publicaţie a Sfintei Episcopii a Râmnicului), „Revista Arhivelor Naţionale”, „Revista de apicultură”,, „România literară”, „Rotonda valahă”, „Săptămâna”, „Semn”, „S.L.A.S.T.”, „Spinul”, „7 zile”, „Tribuna”, „Ţânţarul”, „Vâlcea literară”, „Vatra”, „Vatra veche”, „Viaţa Românească”, emisiuni radio şi tv.