Iancu Tanasescu s-a născut in Regatul Brancoviei, Judetul Olt, ca fiu al lui Dumitru (Titi) Tanasescu si al Mariei Tanasescu, fosta Enache, fiica administratorului mosiei brancovenilor, Apostol Enache. Ambii parinti provin din familii de ortodocsi. La 7 martie 1954 se naste cel de-al doilea copil al familiei Marcel Tanasescu, avocat. In 1955 urmeaza cursurile scolii din Brancoveni. Elev fiind simte grija painii de fiecare zi, culturile de pe pamantul familiei (chiaburi) fiind ridicate de catre autoritati de pe tarla. Considerandu-se inspirat de divinitate, scrie la 14 ani in jurnal despre folclor ca reprezinta izvorul fiindului. Din 1962 este elev intern la Liceul Radu Greceanu din Slatina, cu sabia exmatricularii deasupra capului din cauza rezistentei bunicului patern de a se inscrie in colectiv, Constantin Tanasescu, castigator al unor concursuri pe tara in domeniul agricol. Strabunicul Petre Tanasescu, viitor jandarm, venea cu Coronita de premiant de la Caracal pana la Osica. Citeste mult si se pregateste sa devina ziarist. Suporta programul auster de intern, iar in noptile fara luna isi adoarme colegii cu fanteziile care vor deveni viitoare povestiri. Ani de adolescenta activa cu inclinatii pentru jocurile sportive si organizarea de spectacole locale. La 15 ani scrie o piesa de teatru Traiesc, iubesc si solicita mentorului sau Dumitru Cojocaru sa intervina sa fie jucata pe scena. In 1967 Coman Sova, redactor la Amfiteatrul studentesc, ii retine in manuscris doua povestiri pentru publicare. In 1966 urmareste sa intre la ziaristica, insa pentru ca s-au schimbat regulile trece pe la filologie, dar in ultimul moment are inspiratia sa se inscrie la drept. Frecventeaza cenaclul Facultatii de Drept, scrie povestiri si un gen de teatru inedit Strop teatru. Se discuta putin, in soapta despre Nietzsche, Schopenhauer, Christos, Hegel, Kant. Se asculta muzica occidentala, iar rokul devine un joc al rebelilor. Imaginatie libera, e chinuit de ideea dezvaluirii adevarului, fara sa se gandeasca la consecinte si evita greselile grave. De doua ori face figuratie in teatru si in film. In 1970 se casatoreste cu colega din generala, Ioana Tanasescu, iar din casatorie au rezultat doi copii Camil si Gabriel. In 1973 Constantin Toiu se arata entuziasmat de stilul povestirilor scurte. In 1965 incepe un roman liceeal pe care il pierde in mod misterios. In 1971 devine judecator la Slatina si se dedica studiului si practicii judiciare. In 1973 infiinteaza la Biblioteca Judeteana alaturi de alti creatori tineri Cenaclul Balada. In ianuarie 1977 redactorul sef al Editurii Cartea Romaneasca Mihai Gafita ii verifica volumul de povestiri, insa proiectul publicarii nu se materializeaza intrucat redactorul cade victima dezastruosului cutremur din luna martie. In 1980 devine judecator la Tribunal, insa apar probleme referitoare la Petre Rosca, socrul sau, a carui familie bogata a edificat si a donat mai multe constructii si terenuri (150 ha) comunitatii. In 1980 filosoful Constantin Noica ii raspunde pe carti postale in plic dublat de la Paltinis, ca de dumneata are grija bunul Dumnezeu cand ii place. Sa speram! Obtine functii de conducere in sistemul judiciar, iar din 1991 preda la Facultatea de Drept a Universitatii din Craiova si urca in ierarhia universitara devenind profesor. Citeste in cenaclul Ramuri condus de poetul Marin Sorescu, iar in anul 1980 i se publica o povestire in revista Ramuri. Se instaleaza la conacul familiei din Brancoveni unde scrie lucrari de specialitate si literatura. Este creatorul unor discipline noi - agresologie, possologie, preventologie si dezvolta conceptele de criminologie si victimologie. Obtine premiul Vintila Dongoroz al Uniunii Juristilor din Romania, pentru volumul Explicatii ale Codului penal roman. Are mai multe accidente, acceptandu-le ca pe o fatalitate invinsa pentru ca ar mai avea multe lucruri de facut. O forma inedita de exprimare a starilor prin care a trecut este reprezentata de autografele date pe carti, care ar putea fi considerate un jurnal al clipei.
Fișa de creație
După amurg 1987 Ramuri Craiova România
Umilul 1997 INS Bucureşti România
Mitologia fiinţei 1999 INS Bucureşti România
Interminabile 2007 Ramuri Craiova România
Apologia 2014 Contrafort Craiova România
Hermionul 2017 Contrafort Craiova România
Războiul de şapte zile 2017 Contrafort Craiova România
Rebelii în stradă 2018 MJM Craiova România
Neguţătorul de iluzii 2018 MJM Craiova România
Fuga de împărăţii 2018 MJM Craiova România
Îngerul orb 2018 MJM Craiova România
Referințe critice (în periodice și în volume)
Lucian Gruia Războiul de şapte zile Confesiuni nr 35 Târgu Jiu România 2016
Emil Lungeanu Riscul de accident cerebral al gândirii Lame de ras Bucureşti România 2015
Lucian Gruia Apologia Ora lecturii Bucureşti România 2015
Lucian Gruia Apologia Exponto nr 3 Constanţa România 2015
N Georgescu Un revoltat abisal România 2015
Lucian Gruia Apologia Măiastra nr 4 (45) România 2015
Colaborări în periodice
OltArt Slatina România 2014
Ramuri Craiova România 2016