loader
Imagine Ungureanu Mihai Cornel
Mihai Cornel Ungureanu

Autobiografie
  Cornel Mihai Ungureanu (n. 6 decembrie 1965, Alexandria) este prozator și dramaturg. A debutat cu scrisori în Dilema şi cu proză în Ramuri (1999). Prima carte publicată a fost una electronică: Treptele din faţa casei (2002, LiterNet). Au urmat volume pe hârtie: roman, proză scurtă, publicistică și teatru.
Prezent în antologiile de proză scurtă Noesis (2000), LiterNet (2002) și în Respiro. Antologie de proză scurtă (2000-2002), ed. Dacia, 2003.
Piesa sa Soții, prietene, amante a fost montată sub titlul Singularity la Teatrul de Artă București (coproducție cu Teatrul Mic, 2017), în regia și adaptarea Marianei Cămărășan. Un alt text dramatic al său, Ultimul dans al libelulei, a fost interpretat într-un spectacol lectură, pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, în regia lui Mircea Cornișteanu (2013).
A inițiat și a fost redactor-șef al revistei electronice cu apariție lunară Prăvălia culturală (pravaliaculturala.ro) (2006-2007; 2012-2016). Redactor la SpectActor (din 2007).

Fișa de creație
Treptele din faţa casei (publicistică, LiterNet, 2002), Paşii Şarpelui (roman, Timpul, 2003), Un fluture albastru (proză scurtă, Ramuri, 2003), Noi, doi-trei la zece mii (proză scurtă, Ramuri, 2005), Recreaţii cu Babi (publicistică, Brumar, 2008), Soţii, prietene, amante (teatru, Aius, 2014), Odicolonuri (interviuri, Adenium, 2014).

Referințe critice (în periodice și în volume)
Despre creațiile literare ale lui Cornel Mihai Ungureanu au scris, între alții: Radu Cosașu, Liviu Antonesei, Simona Sora, Nicolae Coande, Gabriel Coșoveanu, Constantin M. Popa, Bianca Burța, Ioan Lascu, Petrișor Militaru, Xenia Negrea, Bogdan Suceavă, Luminița Corneanu, Marius Chivu, Florin Oncescu, Ștefan Vlăduțescu, Felix Nicolau, Mircea Pricăjan, Ana Dobre, Tiberiu Neacșu, Mircea Gheorghe, Dumitru Ungureanu, Daniela Firescu, Stan V. Cristea, Constantin Dram, Mădălin Roșioru, Marius Dobrin, Cristina Gelep, Ramona Șendrescu, Mona Mamulea, Cătălin Gavriliu ș.a.

„Cornel Mihai Ungureanu, Un fluture albastru (Ed. Ramuri, 2003). Schiţe şi nuvele ale unui tânăr de o candoare intens zgribulită, plin de angoase catifelate şi chircite, de impudorile unei naivităţi nerăbdătoare şi incapabile să dispară – toate calităţile care ne-au făcut, de câţiva ani buni, să-i deschidem imediat scrisorile şi să le publicăm fără ezitare în revistă. Un volum cu care, pentru prima oară, un dilematic de la pagina 2 îşi găseşte loc în Dilemateca noastră”. (Radu Cosaşu, Dilema nr. 549, 10-16 octombrie 2003)
„Cornel Mihai Ungureanu se întoarce cu adevărat la cotidianul mustind de poveşti, la viaţa neliteraturizată pe care o salvează de banalitate viziuni din lumi miraculoase. (…) Frumuseţea şi ingeniozitatea cărţii vin din faptul că prozatorul ştie cum să creeze iluzia că o poveste veche (în fond, o Poveste) depanată de mii de ani în literatură este altceva, un scenariu necunoscut. (…) Cartea induce o senzaţie de mister tocmai pentru că nu implică încifrare, naraţiune dificultoasă, simbolistică ambiguă. Misterul stă, altfel spus, în evidenţa – greu de definit – a unei anumite atmosfere.” (Bianca Burța, Observator cultural, nr 171, 3 iunie 2003)
„ (…) excelentul volum al lui Cornel Mihai Ungureanu, Un fluture albastru, (Editura Ramuri), care mimează acelaşi realism „acum şi aici”, atingând, prin directeţe şi subiecte, jurnalisticul, pentru a ajunge în zona întrebărilor decisive, tratate uşor dilematizant şi greu ironic.” (Simona Sora, Dilema Veche, nr. 2, 23-29 ianuarie 2004)
„Cornel Mihai Ungureanu a început ca autor de e-books, iar CV-ul îl recomandă drept un comentator acut al actualităţii, ca un seismograf ce prinde şi mişcările imperceptibile ale rumorii/tăcerii din jur. Sensibilitatea sa, care ar suporta, uşor, şi un hiper – în faţă, îşi apropriază existentul cu paşii pe care i-ar face şarpele. Deşi evident înzestrat ca prozator al «feliei de viaţă», C. M. Ungureanu este atras, în primul rând, de zonele ei enigmatice, ce transformă privirea „rece” în privire de pictor suprarealist.” (Gabriel Coşoveanu, Ziua literară, 26 iunie 2004)
„Tinerii din povestirile cuprinse în cărţile sale se zbat în plasele cotidianului, iubesc, suferă, se iluzionează sau sunt cuprinşi de disperări şi crize violente, niciodată nu-şi pierd ingenuitatea pentru că sunt fiinţe care au văzut îngeri. De altfel, alături de tehnica, i-aş spune, americană, a comportamentismului, inserţia fantasticului reprezintă una din mărcile definitorii ale scrisului pe care ni-l propune cu generozitate Cornel Mihai Ungureanu. Premiul „Petre Pandrea" vine ca o recunoaştere a acestui înzestrat prozator, robit tainelor şi farmecului povestirii, care, în ciuda discreţiei sale, este un veritabil partener de dialog, apărându-şi ferm convingerile.” (Constantin M. Popa - Prezentare la decernarea Premiului „Petre Pandrea” pentru literatură al revistei Mozaicul, 2003)

„Recreații cu Babi este însă o carte adevărată ca realitatea însăși, frumoasă la literatura însăși. Se poate prea bine ca editorialele săptămânale să-i fure din timpul dedicat cărților sale „adevărate”, cum zice el, dar știu sigur că zeci de mii de cititori (sunt unul dintre ei) citesc articolele de ziar ale lui CMU tocmai pentru că ele sunt adevărate, tocmai pentru că autorul spune povești, dar nu vinde gogoși, spune bancuri, dar nu-și bate joc, e un nostalgic al propriei copilării, dar vede precis tarele societății și știe să le aducă în atenția publică fără să-și facă din asta un titlu de glorie. Iar felul acesta de a se „irosi” al unui scriitor e poate cel mai util și mai nobil cu putință.” (Luminița Corneanu, Dilemateca, februarie 2009)

„Senzorial şi reflexiv, catifelat şi prevenitor, Cornel Mihai Ungureanu este aidoma unui ceasornicar de gînduri şi reflexe, cu un dozaj izbutit al replicilor, susţinînd o intrigă defel extravagantă, punînd tuşe fine acolo unde alţii ar îngroşa caricatural (…) Replicile sale consumă un dozaj apreciabil de dramatic distilat, ironie subtilă şi umor de cea mai bună calitate („se duce dracu’ rapiţa” e o replică peste timp la faimoasa „rapiţa, moft!” caragialiană), într-o alchimie care ţine de precizia cu care autorul migăleşte la caracterul personajelor sale.” (Nicolae Coande, România literară, nr 29/2014)

Colaborări în periodice
Dilema, Timpul, Ramuri, Mozaicul, Respiro, Norii, Vatra, Familia, Hyperion, Viața Românească, Tomis, Argeș, LiterNet, Suplimentul de Cultură, Prăvălia culturală, Caligraf etc.

Premii literare
Premiul „Petre Pandrea” al revistei Mozaicul, Craiova, 2003
Premiul Filialei Craiova a USR, „Cartea anului”, pentru volumele Noi, doi-trei la zece mii (2005) şi Soţii, prietene, amante (2014)
Premiul trei la concursul de dramaturgie din cadrul Festco, Festivalul Comediei Româneşti, organizat de Teatrul de Comedie București, 2013, pentru piesa Ultimul dans al libelulei
Nominalizare la concursul de dramaturgie UNITER pentru cea mai bună piesă a anului 2011-Soţii, prietene, amante
Nominalizare la Premiile USR – Cartea de teatru, pentru anul 2014 - Soţii, prietene, amante
Nominalizare la Premiile Clubului Român de Presă, secţiunea editorial – presă scrisă, 2008.